Ieri am fost la pizzeria mea preferata, Cuptorul cu lemne. Cred ca au cea mai buna pizza din Bucuresti, insa o perioada nu le-am mai fost client fidel. Desi merg sa mananc la ei de ani buni, intr-o perioada aveau servirea groaznica si atunci mi-am zis ca eu nu mai pun piciorul pe-acolo. Ieri am avut placuta surpriza sa vad ca serviciile s-au imbunatatit considerabil si pizza e la fel de buna :) Ca de obicei, mi-am luat pizza calzone cu sos iute, dar nu despre pizza vreau sa va vorbesc :) Desi pizza era foarte buna, am luat doua sau trei inghituri din ea si mi-am adus aminte de perioada studentiei. Pe vremea aceea cheltuiam toti banii pe hainute, cluburi si cosmetice. Nu va inchipuiti ca dispuneam de sume imense, insa tot ce aveam se ducea pe "frumusete" si distractii :) Atunci cand am ajuns in Bucuresti, din cauza dorului de casa (e doar o scuza) m-am apucat de fumat serios: la inceput nu cunoasteam pe nimeni, colegii faceau "misto" de mine pentru ca sunt de-acolo de "unde se agata harta in cui", desi nu aveam accent si m-am apucat de fumat tigari :). Stateam in camera cu inca doua fete care se bagau in pat la 10 seara si eu ma plictiseam teribil. Nu puteam sa adorm la ora aia nici daca ma amenintai cu pistolul :) Asadar, ma duceam in bucatarie. Da, aveam o bucatarie mica si simpatica, locul meu de suflet din caminul ala :) Imi puneam muzica la casti, imi luam o carte, o sticla de cola si un pachet de Pall Mall. Pana spre dimineata citeam si fumam ca un turc, desi turcii fumeaza mai putin decat romanii :) Insomniaca, ce sa-i faci?! :) "Viata de artist: noaptea vesel ziua trist" sau invers :) Pe vremea mea existau si acele pachete de 10 tigari, in plus, se vindeau si tigari la bucata sau pe datorie :) Cu toate astea, mi se intampla de multe ori sa nu am bani nici macar de o tigara :) Vai, am zis "pe vremea mea", am imbatranit mult :) Revenind la subiect, "muream" de dorul Moldovei lui Stefan cel Mare. Stiti ca sunt "nepoata" lui Stefan? :) Mereu o sunam pe mama cu taxa inversa :) si boceam ca eu nu mai vreau Bucuresti, ca vreau sa ma transfer la Iasi, ca eu nu mai suport sa stau in Bucuresti, s.a.m.d. Mama imi spunea mereu ca eu am vrut sa vin la facultate in Bucuresti, ca ma voi obisnui, bla-bla :) Pana la urma a cedat, a vorbit cu tata, i-a zis: "fata noastra se usuca pe picioare in Bucuresti, nu mai suporta, vrea la Iasi, e singurul nostru copil" si a fost de-acord sa ma transfer la Iasi. Doar ca trecusera cateva luni bune si prinsesem "gustul" Bucurestiului si n-am mai dorit eu sa ma transfer :) Imi atinsesem scopul: le captasem atentia parintilor mei :) Cei care au copii stiu ca toate "trasnaile" si vaicarelile copiilor au rolul de a atrage atentia. Eu eram un copil si inca am un suflet de copil :) In fine, am ramas in capitala si ma straduiam sa supravietuiesc in "jungla". De multe ori nu aveam nici ce sa mananc. Pachetele de la mama (mancare cat pentru o cazarma) se epuizau in doua zile pentru ca le imparteam cu colegii si apoi asteptam ca altcineva sa primeasca pachet sa mananc. Facea bine la silueta :) In zilele mele bune aveam 15 mii de lei vechi sa-mi cumpar un hamburger de la shaormeria din Regie, dar ce credeti ca apucam sa-l mananc? Luam o inghitura si mereu aparea cate un catel amarat care se "uita in gura mea". Nu zicea nimic, nu latra, doar se uita la mine si mi se "rupea" sufletul. Mai puteam sa mananc? Nu! Ma gandeam: "lasa, mananca, tu! eu tin la silueta :) bag o tigara si un pahar cu apa si-mi trece :)". Acuma sa nu va inchipuiti ca muream de foame! Mama imi dadea banuti, doar ca ii cheltuiam pe orice altceva decat mancare :) Pe scurt, aceasta este "istoria" primului meu an de studentie :) La voi cum a fost?
PS: Nu este un manifest pentru fumat, insa persoanele care ma cunosc stiu ca fumez foarte mult si nu sunt mandra de asta :( dar nici nu vreau sa ma las :)
