A venit momentul sa-mi reiau povestirile despre Bali. Asa cum va spuneam in episodul trecut, deja ne cazasem in Mas Ubud. In urmatoarea zi am facut o vizita prin centru: piata cu condimente, magazinele cu suveniruri si apoi, Padurea Maimutelor. Veti vedea in fotografiile de mai jos, aceasta padure (care e intre parc si padure), unde maimutele se plimba libere si sunt rasfatate de catre toti turistii.
Asa arata aceasta "padure a maimutelor".
Aici am fost fascinata de doua maimute foarte grijulii una cu cealalta.
Bineinteles, nelipsitul templu. Nici de data aceasta nu am mai intrat deoarece pentru mine nu avea aceeasi semnificatie pe care o avea pentru localnici.
Imagine de la intrarea in templu
O maimutica super simpatica: mancase deja o banana si se gandea daca sa o desfaca si pe a doua :) Spre deosebire de celelalte maimute despre care v-am vorbit in episoadele anterioare, acestea erau foarte linistite si foarte prietenoase. De asemenea, nu-ti furau ochelarii :) Practic, atractia acestei "paduri" erau maimutele. Toti turistii le dadeau cate ceva de mancare si le rasfatau la maximum. Din cauza acestui exces de zel din partea turistilor de a le da de mancare, pe jos nu era foarte curat: era plin de coji de banane.
Aceasta este intrarea in "Padurea Maimutelor", eu am fotografiat-o la iesire :)
La intrare erau monumente care infatisau maimute in diverse ipostaze.
Aici e langa camera noastra. Voiam sa va vorbesc putin despre cat de frumos era la Taman Harum Cottages si cat de bine ne-am simtit aici. Poza de mai sus e facuta langa intrarea in camera, unde, pe langa masuta cu scaune, se vede si un acvariu cu pesti. De asemenea, se vede si o parte dintr-o vitrina cu suveniruri. Tot pe aici era intrarea la SPA. Ne-am luat si noi cate o sedinta de masaj si a fost super. Pentru mine a fost cel mai relaxant masaj la care am fost vreodata. Daca va vine sa credeti, m-am relaxat atat de mult incat am adormit :) M-a trezit doamna atunci cand mi s-a sfarsit ora de masaj :) Cand spun masaj, nu ma refer la masaj simplu: era o combinatie de reflexoterapie cu masaj, cu tratament anticelulitic. Nu stiu ce produse a folosit doamna respectiva, insa costumul meu de baie a ramas cu multe pete galbene pe care n-am reusit sa le mai scot vreodata :) Norocul meu ca mai aveam un costum de baie la mine. De obicei, nu ne luam foarte multe haine cu noi atunci cand plecam in Asia sau Africa. In primul rand, nu ma duc in aceste calatorii ca sa-mi etalez nu stiu ce haine sau bijuterii, in al doilea rand, e foarte comod sa ti le speli acolo pentru ca e cald si se usuca foarte repede si, in al treilea rand, si cel mai important :), avem nevoie de spatiu in genti la intoarcere :) Mereu ne cumparam kilograme de condimente de prin locurile in care mergem. Aici nu ma refer doar la piper, desi piperul din Romania nu are nicio legatura cu piperul din Bali, la fel cum piperul din Bali difera foarte mult de cel din Sri Lanka.
Locul nostru de cazare in Ubud era format din "casute" insiruite intr-o gradina imensa. In poza de mai sus se vede o mini-fantana din gradina hotelului (sau nu stiu cum sa-i spun).
Aceasta este intrarea in "casuta".
Fiecare "casuta" avea parter si etaj cu intrari separate. Vazand fotografiile mele, poate v-ati intrebat de ce piatra arata atat de veche. Nu este veche, insa umiditatea in zona depaseste 80%, ceea ce face ca eroziunea pietrei sa fie foarte rapida si sa dea un aspect de vechi tuturor cladirilor. M-a impresionat foarte mult baia din camera. Baia era lipita de camera (adica o camera separata), insa un perete lipsea si nu pentru ca s-ar fi daramat :) Era acoperita, era moderna, nu va inchipuiti o toaleta din "fundul gradinii" :) Gresie, fainta, cada, etc, insa imediat ce se termina cada, nu mai exista nici acoperis, nici perete. Aici vine partea frumoasa: alaturi de cada era o gradina cu multe flori exotice si cu pomi, iar la cativa metri era un zid imens de ciment care sa-si asigure intimitatea. Mie mi s-a parut senzational sa fac dus "in gradina", bucurandu-ma, totodata, de tot confortul unei bai moderne. Din pacate, nu am facut fotografii :( De obicei, nu obisnuiesc sa-mi fac fotografii in camerele de hotel, insa daca sunteti curiosi sa vedeti cum aratau camerele, puteti arunca o privire pe site-ul lor http://www.tamanharumcottages.com/aboutus.cfm.
Aceste poze sunt tot din gradina hotelului.
Aici e intrarea in curtea hotelului.
Aceasta floare are un miros superb! In Bali, aceste flori cresc in niste copaci si sunt de culoare alba, crem sau roz. Nu stiu ce fel de flori sunt, insa pe toate trotuarele din Ubud era plin de asemenea flori cazute. Eu culegeam multe dintre ele pentru ca mirosul lor era senzational. Localnicii mi-au spus ca ei nu daruiesc aceste flori pentru ca ar aduce ghinion. Eu le-am cules singura de pe strada, deci n-am avut niciun ghinion :)
Alee din gradina hotelului
La acest hotel erau si artisti locali care executau diverse obiecte ( le vedeti in pozele de mai jos). Mie mi s-au parut incredibile!
Aici e zona in care aveai acces la internet.Tot aici era centru de inchiriere DVD sau carti. In fiecare camera era un DVD player si iti puteai alege de aici cate un film. De asemenea, erau niste rafturi cu carti de unde iti puteai lua ceva de citit. Majoritatea turistilor fiind australieni, americani, rusi sau germani, toate cartile erau scrise in engleza sau germana. Nu va inchipuiti ca e ca la bibilioteca si te duci sa dai cu subsemnatul pentru o carte sau pentru un DVD. Proprietarii mergeau pe incredere: si la 2 noaptea daca voiai sa vezi un film, te duceai si iti luai un DVD. Fiind o tara cu o clima mereu calda, ei nu au nevoie mai mult de acoperis decat de pereti. Multe dintre restaurante au cel putin un perete liber. Undeva langa aceasta zona e piscina, insa nu stiu daca am poze.
Revenind la calatorie, intr-una din zile ne-am luat bilet sa mergem la rezervatia de elefanti. Pretul n-a fost tocmai mic (85$/persoana), insa s-a meritat. In acest bilet era inclus transportul de la hotel la rezervatie si inapoi, o ora de mers cu elefantul si masa de pranz. De asemenea, ei organizeaza astfel de excursii pentru a putea intretine elefantii. Elefantii din Indonezia sunt pe cale de disparitie :( Acestia din rezervatie sunt adusi din Insula Sumatra pentru a fi salvati. Cred ca locatia e strategica, Bali fiind o insula turistica, de unde se pot obtine fonduri pentru intretinerea lor. In poza ma "laud" cu un tichet pe care am dat 2 $. In schimbul acestui tichet am primit un cos plin cu morcovi pentru a hrani un elefant. Fie vorba intre noi, nu-i ajunge nici pe-o masea :)
Mersul pe elefant a fost interesant, insa nu stiu daca as mai repeta experienta. Cand am vazut cat de sus trebuie sa stau, m-am ingrozit. Am rau de inaltime, pe bune :) De asemenea, ma gandeam: "saracul elefantel cum sa ma care pe mine si pe sotul meu in spate?", desi greutatea noastra (adunata) era foarte putin resimtita de catre elefant. In fine, mie tot imi era mila de elefantei :(
Partea funny vine acum: plimbarea pe elefant avea ca itinerariu cateva locuri din rezervatie si apoi niste locuri dintr-un fel de jungla :) Mai sus se vede "poteca" pe care mergea elefantul cu noi in spinare. Cam lata :))) Peisajul era superb, insa atat de salbatic incat ma inspaimanta. Nu va spun ca mi se paruse ca vad un sarpe si il intreb pe ghidul nostru: "Sunt serpi?", la care el imi raspunde foarte calm: "Stai linistita ca nu sunt multi" :)))
Ea este Cindy, elefantica pe care am mers noi. O simpatica! Facea doi pasi, mai lua cate un pic de prin ierburile din stanga sau din dreapta potecii. Daca vedea ceva apetisant de papa, imediat se abatea de la drum sa mai ia o "imbucatura". Daca i se facea sete, intra in apa cu tot cu noi :) A facut si baie cu noi in spinare :) Veti vedea poza mai incolo.
Dupa ce am scapat de serpii care "nu erau multi", calatoria noastra pe elefant a continuat prin sate traditionale balineze. Veti vedea in urmatoarele poze cum localnicii usuca orezul si cafeaua in curte sau in fata portii.
Aici e prin sat
Un localnic pusese cafeaua la uscat.
Am revenit in rezervatie! Ce bine!
In rezervatie se regasesc si case tradionale ale balinezilor, case in care nu locuieste nimeni, sunt doar de decor. Cred ca un fel de Muzeul Satului de la noi. Peisajul era absolut superb. Am uitat sa va spun ca ghidul nostru ne-a servit cu cate o nuca de cocos, sa-i bem zeama in caz de sete. Recunosc faptul ca nu mi-a placut deloc :( Am baut ce-am baut din ea si apoi i-am dat-o lui Cindy care s-a bucurat foarte mult :)
Toate aceste imagini sunt din rezervatie. Peisajul mi s-a parut mirific.
Dupa cum se vede si in poze, templuri sau mini-templuri sunt peste tot. In cazul localnicilor foarte saraci, acestia se asociaza 2-3 familii si isi construiesc un mini-templu. Religia e foarte importanta pentru ei.
Si acum urmeaza baia :)
Cindy are chef sa se racoreasca! :) Cu tot cu noi si cu ghid :) Nu am mai facut poze in continuare pentru ca eram deja uzi leoarca :) Experienta asta cu apa chiar mi-a placut, desi mi-a fost putin frica.
Ea este Cindy impreuna cu ghidul nostru, venit din Sumatra. Pentru ca nu exista elefanti in Bali, majoritatea indonezienilor care se pricep sa lucreze cu un elefant, sunt adusi din Sumatra.
A venit momentul sa mi se dea morcovii :)
Cindy zambeste si ma imbratiseaza cu trompa. PS: Eu nu stiam ca elefantii zambesc...
Tot de prin rezervatie, in fata intrarii la restaurantul in care urma sa luam pranzul.
Acesta este desertul: pepene, ananas si papaya.
Asa arata restaurantul: un fel de terasa in mijlocul unei paduri imense :)
Aici stau elefanteii.
Si aceasta este rampa de pe care ne-am urcat pe elefantica noastra. N-am avut timp sa-i fac poza la urcare, imi era prea frica :)
Aici m-am pozat ca sa rememorez baia pe care ne-a facut-o Cindy :)
La intoarcere spre hotel. Majoritatea satelor au aceste statuiete care infatiseaza diversi zei. M-a surprins faptul ca localnicii ii imbraca pe zei si le pun umbrele sa-i fereasca de soare. Nu stiu care este motivul, insa am presupus ca ii trateaza ca pe o fiinta vie si vor sa ii fereasca de arsita zilei.
Aici se vad niste localnici care duceau ofrande la zei de Sarbatoarea Recoltei.
Cam atat pentru astazi :) Inca mai am de povestit, dar voi continua aventura mea prin Bali in episodul urmator.
Va pup si va imbratisez cu drag!
