Asa cum va spuneam zilele trecute, ne "mutam" pe alt continent, mai exact, in Nordul Africii. Astazi va voi spune primele mele impresii despre Maroc. Calatoria in Maroc am efectuat-o la inceputul lui iulie 2007. Era la o zi dupa ce avusesem nunta. Cum tot timpul l-am petrecut cu planificarea nuntii, pregatirea vacantei a insemnat achizitionarea a doua bilete de avion dus-intors spre Casablanca (ingrozitor de scumpe) si rezervarea hotelurilor in Maroc. Pentru ca nu ne doream agitatie, am lasat acasa telefoanele, ceasurile si tot ceea ce insemna modalitate de a lua legatura cu cineva sau de a sti ce zi este. Aveam sa regretam ulterior aceasta decizie :) In fine, undeva dis de dimineata am plecat spre aeroport si ne-am imbarcat in avionul cu destinatia Paris, de unde urma sa luam un alt avion catre Casablanca. Era primul meu zbor cu avionul. Nu va puteti imagina cat de ingrozitor a fost! Eu am rau de inaltime, iar senzatia aceea la decolare e cumplita! Noroc ca il aveam si pe Jarabe de Palo ca sa am cu cine sa impartasesc frica :) Sotul meu nu are nicio problema cu inaltimile sau zborul cu avionul. Chiar si acum, dupa atatea zboruri, inca imi mai este putin frica, mai ales daca e vorba de zboruri lungi si nimeresc turbulente. La un zbor scurt: Bucuresti-Arad sau Bucuresti-Istanbul, nu am nicio problema. Revenind la calatoria mea, ajungem in Paris, unde aveam de asteptat cateva ore. Bineinteles, a aparut si problema mea veche: "eu unde fumez?" In aeroport nu se fuma, iar francezii de pe-acolo n-ar fi vorbit engleza nici sa-i ameninti cu moartea :)) Daca stiam, m-as fi apucat eu de invatat franceza :) Ca sa ies din aeroport si sa pot fuma o tigara, am fost indrumata sa ma asez la coada in spatele a zeci de oameni. Dupa vreo 30 de minute de asteptat aiurea, ajung la ghiseul respectiv si aflu ca pot iesi din aeroport si intra inapoi fara nicio problema si fara vreo formalitate deosebita. A trecut si acest episod :) Ne-am imbarcat in avionul cu destinatia Casablanca si, undeva dupa amiaza, am ajuns la destinatia finala. Diferenta de fus orar intre Romania si Maroc e de 2 ore (in minus). Atunci cand am ajuns in aeroport am avut norocul sa intalnim o fata de origine de prin tarile nordice, dar care locuia si muncea de ceva timp in Maroc. Ea ne-a indrumat ce bilete de tren sa luam si cum sa procedam ca sa ajungem din aeroport in orasul Casablanca. Da, in Maroc, la subsolul aeroportului exista o gara de unde poti lua trenul catre oras!
Cam acestea au fost primele imagini pe care le-am vazut in Maroc (eram in tren). Zic: "Vai, ce tara am ales si noi sa vizitam!" :)
Dupa vreo 30 de minute de mers cu trenul (nu mai tin minte exact), am ajuns in orasul Casablanca si ne-am oprit la un restaurant. In poza de mai sus savuram niste clatite delicioase cu jumatati de banana.
Pentru ca prima noapte de cazare o aveam in Marrakech, iar urmatorul tren spre aceasta destinatie era undeva pe la 8-9 seara, am umblat hai-hui prin Casablanca, cu tot cu bagaje dupa noi :)
Poza aceasta nu e prea reusita, insa in spate se vede Rick's Cafe, renumita prin faptul ca filmul Casablanda s-ar fi filmat aici. Nu e adevarat! Nu am putut intra deoarece cafeneaua se deschidea seara, cam pe la ora la care noi trebuia sa luam trenul spre Marrakech :)
Calatoria cu trenul a fost chiar placuta si am intalnit oameni interesanti. Ne-am luat bilet la clasa intai, bilet accesibil pentru turisti, dar nu si pentru localnicii de rand. Trenurile lor arata mult mai bine decat ale noastre. Marocanii, atunci cand merg cu trenul, nu-si manifesta frustrarile pe dotarile vagonului, deci totul e foarte curat si ingrijit. Am ajuns in Marrakech pe la 12-1 noaptea. De cum am pus piciorul in gara, ne-au si asaltat taximetristii, care de care mai dornic sa ne ofere transport. In cele din urma am ales pe unul dintre ei. Proasta alegere! :) Tariful propus de el initial s-a marit pe parcurs, iar destinatia n-a mai fost hotelul unde aveam cazare, ci la vreun kilometru departare, intr-o piata suprapopulata si cu localnici agasanti gata sa-ti vanda orice. Cazarea noastra era in "Medina", adica centrul vechi, foarte sinistru pentru un prim contact cu Marocul pe timp de noapte :) Erau niste stradute inguste, pline de oameni. Ne-am tot "invartit" pe stradute ce ne-am "invartit" si mereu aveam senzatia ca, dupa toate incercarile noastre de a gasi hotelul, ajungeam exact in locul din care plecaseram :) Pana la urma, ne-a "agatat" un localnic "binevoitor" sa ne conduca catre hotel. Faza amuzanta e ca noi ne aflam la cateva minute de hotel, insa trecuseram pe langa el fara sa-l observam :) Ajungem in fata hotelului si, bineinteles ca "nenea" vrea bani pentru serviciile sale :) Sotul meu ii ofera cativa euro, insa "ghidul" nostru ii refuza spunandu-ne ca ne batem joc de el. I-ar fi dat mai mult, insa nu mai avea marunt. Doar nu era sa-i dam 100 de euro?! :) Observam ca "ghidul" se cunoaste cu persoana care a deschis poarta hotelului si zic: "Stai sa vezi ce noapte de pomina! Nu tu telefon sa poti suna undeva, nu stie nimeni ca esti aici..." In mintea mea "incoltea" ideea ca e inceputul sfarsitului :) Stupoare: ne arata camera si observ ca avea un zavor imens pe exterior si ferestrele aveau gratii. Vazusem eu ceva filme si documentare cu rapiri de turisti, asa ca, am inlemnit :) Ne-am "luat camera in primire" si apoi am iesit in curtea interioara sa fumam o tigara si sa bem o bere. Spre surprinderea noastra, "gazda" nu iti aducea consumatia si te trecea pe vreun carnetel ca sa stie ce ai de platit la plecare, ne-a aratat frigiderul, ne-a spus sa ne luam ce vrem de-acolo si a doua zi sa-i spunem ce-am consumat. Iarasi mi s-a parut ciudat :) "Omul asta e prea amabil, e ceva putred la mijloc, vrea sa ne imbatam si dupa ce adormim sa ne incuie in camera" :))) De data aceasta imaginatia mea depasise orice limite, iar frica ajunsese la paroxism. M-am bagat in pat imbracata, cu geanta si cu Jarabe in brate. Nu mi-a trebuit nici dus, nici sa ma schimb de haine:)
Cu toata frica, la un moment dat, am adormit bustean pana dimineata. In acea dimineata aveam sa-mi dau seama ca fusesem de-a dreptul paranoica :) Toate erau in ordine, noi eram intregi in camera noastra si nu ne incuiase nimeni pe exterior :) Tot in acea dimineata aveam sa aflu ca toate acele aspecte legate de "arhitectura" hotelului erau firesti pentru un "riad". Riadul este o casa sau un palat traditional marocan cu curte interioara. Toti cunoscatorii Marocului prefera sa stea in asemenea hoteluri. Numai noi n-am stiut :)
Asa se vedea cerul din curtea interioara.
Acestea sunt fotografii din curtea interioara. Arata spectaculos, insa cu o seara inainte nu avusesem timp sa observ :)
Loc de luat masa in curtea interioara.
Eu la masa, imi savurez cafeaua in fata camerei in care dormisem si gandindu-ma la cat de paranoica am putut sa fiu :)
Doamna care ne-a servit micul dejun.
Aici se vede camera, in stil traditional marocan. In mijloc e patul cu paturi si alte lucruri lasate de-a valma de catre noi :)
Poza din camera
Tot in camera. A doua zi dimineata mi-am dat seama ca dormisem intr-o camera chiar deosebita. Singura chestie ciudata era baia: nu avea usa :)
Am plecat de la hotel si ne-am "perindat" prin piata din Marrakech. Urmatoarea noapte urma sa o petrecem in Agadir, deci trebuia sa gasim autogara. Din Marrakech in Agadir nu exista tren, doar autocare :)
Piata mi s-a parut fascinanta. Am avut ocazia sa vad si imblanzitori de vipere. Nu m-am apropiat de ei:) Erau imagini desprinse parca din "1001 de nopti", cu localnici care le cantau serpilor si acestia din urma "dansau". Experienta e senzationala!
Cu bagajele dupa noi tot prin piata.
O moschee musulmana din nenumaratele care se gasesc in Maroc.
Aici m-am fotografiat cu 2 localnici in port traditional.
In urmatoarele poze sunt cateva imagini surprinse in oras.
Strazile erau foarte curate.
Au si cladiri moderne.
Am ajuns in autogara si ne-am urcat in autobuz. Autobuzul e destinat mai mult localnicilor. Nu era niciun turist in afara de noi :) Agadir e o statiune renumita si majoritatea turistilor ajung acolo cu avionul :) In imaginea de mai sus e "privelistea" de la iesire din oras.
Dupa vreo 4 ore de mers prin desert, am ajuns intr-o oaza.
In rest, cam asa a aratat tot drumul :)
A fost interesant sa parcurgem peste 8 ore prin desert, sa vedem cum traiesc marocanii, sa strabatem Muntii Atlas (care sunt ca niste dealuri fara verdeata), sa vedem casele taranilor marocani (care arata ca niste bordeie din vremurile stravechi ale tarii noastre) si sa ne miram cum or fi supravietuind caprele crescute de marocani, atata timp cat nu exista fir de iarba.
Despre experientele din Agadir va povestesc data viitoare.
