Cum mi-am ales rochia de mireasa

Alegerea rochiei de mireasa a fost o adevarata provocare pentru mine atunci cand am decis sa spun "da". Timpul era limitat, bugetul redus, iar pretentiile mari :) Dupa cateva vizite la magazinele de profil din centru vechi al Capitalei, am fost profund dezamagita. Toate rochiile mi se pareau atat de nepotrivite gusturilor mele, incat nu am vrut nici macar sa le probez. Eu voiam ceva simplu, comod, dar elegant in acelasi timp, iar vanzatoarele imi ofereau rochii incarcate cu tot felul de "zorzonele", pietricele, volanase. Mai mult decat atat, toate aveau crinolina, "cerculete", cum le spun eu :) Intr-adevar, sunt si rochii foarte frumoase cu crinolina, cu trena, etc, insa  eu imi doream altceva. Vazusem la prietenele mele care facusera deja "pasul cel mare" cat de stresate fusesera la nuntile lor pentru ca nu puteau dansa, trebuiau sa-si aranjeze frecvent crinolina sau sa fie atente sa nu isi murdareasca rochia. Eu imi doream sa ma simt bine la nunta mea. Din pacate, de cele mai multe ori, mirii sunt cei care se simt cel mai putin bine la nunta. E un paradox pentru ca se presupune ca petrecerea e organizata in cinstea lor :) Revenind la rochie, am inceput sa caut pe internet, sa cumpar reviste cu rochii de mireasa, insa nimic pe placul meu. Pana intr-una din zile cand am gasit un pliant publicitar intr-una din revistele cumparate. Am rasfoit brosura respectiva fara prea mult entuziasm, fiind aproape convinsa ca nu voi gasi o rochie care sa-mi placa sau daca voi gasi, rochia respectiva va avea un pret exorbitant. Surpriza! Pe ultima pagina a brosurii era o rochie simpla, eleganta, lunga, "taiata" pe un picior. Era de un alb pur si nu avea "cerculete" sau mai stiu ce zorzoane, semana mai mult cu o rochie de seara. Mi-a placut din prima clipa in care am vazut-o. Am zis: "Gata! Mi-am gasit rochia!" I-am aratat-o iubitului meu si i-am zis: "Eu vreau rochia aceasta!" Iubitul meu s-a uitat la ea, mi-a spus ca e foarte frumoasa si apoi a spus ca trebuie sa ne facem credit. Zic: "De ce?" si brusc imi amintesc ca nu verificasem cat costa. Eram atat de entuziasmata, incat uitasem un aspect foarte important: pretul :) Urmatoarele zile ne-am tot gandit cum sa facem sa imi cumpar rochita respectiva, insa intr-una din zile, vorbind despre nunta cu o colega de serviciu, aceasta imi arata o fotografie cu rochia ei de mireasa. Era o rochie foarte frumoasa si mi-a starnit curiozitatea sa o intreb de unde si-a cumparat-o si cat a costat. Colega mea imi raspunde: "Tu nu stii ca mama Monicai (o alta colega) e designer vestimentar si creeaza lucruri absolut superbe?" Imi recomanda sa vorbesc cu Monica si sa o intreb daca mama ei ma poate ajuta si pe mine. Am vorbit cu Monica si, cu toate ca mama ei era foarte ocupata, a acceptat sa se "ocupe" si de mine. Am stabilit o intalnire, i-am aratat cam ce voiam si "am batut palma". Bineinteles, ca la intalnirea cu mama Monicai m-am dus cu brosura in care vazusem rochia cu pricina. A zis ca poate sa-mi faca orice rochita doresc, mi-a luat masurile, mi-a mai dat niste recomandari, astfel incat rochita sa mi se potriveasca perfect si am mers impreuna sa cumparam materialele necesare. Doamna a fost "ting ting" si m-a dus la depozitele de materiale de unde facea ea aprovizionarea pentru atelier. Lucrul acesta m-a ajutat foarte mult pentru ca am platit foarte putin. La prima proba rochia imi venea perfect, nu era nevoie de nicio ajustare. Am ramas surprinsa de acest lucru. Fusesem in adolescenta pe la diverse croitorese, insa ma chemau la "n" probe pana imi venea rochita ok. Diferenta era ca acum nu imi facusem rochita la o croitoreasa, ci la un "guru" al modei. Bucuroasa ca rochita a iesit perfect si ca nu am platit prea mult, am rugat-o pe doamna sa-mi faca si doua rochii pentru cununia civila: una lila deschis si una crem, eram nehotarata ce culoare voi purta :) Pana la urma, am ales sa o port pe cea crem si m-am simtit excelent in ea. A doua zi, la cununia religioasa si la petrecere, am purtat rochita mea de mireasa in care m-am simtit minunat si am putut sa dansez toata noaptea fara sa port de grija crinolinei :) Uitandu-ma acum pe poze, imi pare mai frumoasa decat cea pe care o vazusem in brosura :) Asta pentru ca e a mea :) 

De atunci, toate obiectele vestimentare mi le cumpar. Doamna nu are timp de toate capriciile mele, iar pana la dumneaei, nu am intalnit pe cineva care sa nu-mi strice materialul :) Daca vad o rochie, o bluza sau orice imi place, le cumpar. Macar scap de stresul "oare cum va iesi?" :)

Voi ce rochite ati avut la nunta? Lungi? Scurte? Albe? Colorate? Cu crinolina? Fara crinolina? Sau ce rochie v-ati alege?

PS: Ce le doua rochite pe care le "pregatisem" pentru cununia civila aratau precum acestea din pozele de mai jos, doar ca nu erau lila si gri, ci lila si crem.

Sursa foto: Fashion Queen

Si aici se vede putin din rochita mea de mireasa :)