Inca prin Maroc ...

Am ajuns in Agadir. Spre norocul nostru, hotelul e langa autogara. Am stat la Sindibad, un hotel foarte curat, insa fara 5 stele. Doamna care ne facea curatenie in camera ne aranja tot, ne impaturea hainutele, ne schimba apa la flori. Noi suntem niste dezordonati, insa doamna avea grija de tot.

In restaurantul hotelului: mananc tajine si e bun rau! Tajine este un preparat traditional nord african. Face parte din categoria "slow food", sunt legume (uneori si carne) preparate in vas de lut la temperatura mica. Deasupra avea un capac tot din lut, insa ma apucasem deja de mancat :) Ceea ce m-a impresionat la mancarea lor a fost faptul ca ei nu folosesc legume si animalute crescute "pe banda rulanta".  Morcovul are gust de leguma de gradina, puiul are gust de pui de tara, s.a.m.d.

Am ajuns in camera dupa ce am facut o vizita prin piata de langa hotel si ne-am cumparat niste fructe.

Si Jarabe mananca fructe :)

O moschee in apropiere de hotel. Era foarte utila pentru noi: suna "adunarea" la ore fixe si asa stiam si noi ce ora e :)

Pe strazile din Agadir.

Intr-un parc din Agadir.

Pe plaja din Agadir. La ei nu se face plaja in costum de baie. Noi am facut plaja doar pe hotel. Aveam si piscina si era singurul loc unde puteai sa stai in costum de baie. Nu te-ar fi certat nimeni daca te dezbracai in costum de baie pe plaja, insa ar fi fost o lipsa de respect fata de religia si cultura lor. Pe hotel aveam sezlonguri si erau doar turisti. In plus, aveai telefon sa-ti comanzi bautura sau mancare de la restaurant. Eu am mancat mai mult peste, insa ei nu stiu ce-i ala mujdei de usturoi. Am incercat sa le explic, dar degeaba :) Pana intr-o zi cand sotul meu s-a dus in piata si a cumparat usturoi. I "l-a pus in brate" ospatarului si i-a spus cum se prepara pentru peste. Ospatarul n-a inteles foarte bine pentru ca de fiecare data pestele meu era insotit de usturoi "dat" prin ulei incins, insa a retinut ca ne place mujdeiul si fiecare comanda de peste era insotita de "mujdei marocan" :)

Aici suntem la un restaurant pe malul marii.

In spate se vede un "munte" cu niste "litere". Aceste "litere" sunt aprinse noaptea si arata super.

Am mancat pizza cu ceva, iar sotul meu a mancat pizza cu fructe de mare. Nu mananc fructe de mare nici sa ma ameninti cu pistolul la tampla :)))

Am ajuns la Valea Pasarilor. Au si ei o vale a pasarilor, doar ca aici sunt si capre :)

Au si gaste. Eu le ador. Le spun "Boris" pentru ca unul dintre desenele animate preferate este Balto, iar Boris este un gascan rus prieten cu Balto.

Le dau de mancare lamitelor.

Aceasta este o pasare care-mi place foarte mult.

Urmatoarele poze sunt facute in Valea Pasarilor, un fel de zoo de-al lor. E de apreciat verdeata din interior, Marocul fiind o tara desertica.

Mi-a cumparat sotul meu flori :)

Fusesem in prima zi in piata si un vanzator de flori mi-a oferit un trandafir. Sotul meu i-a fost client fidel in perioada in care am stat in Agadir: in fiecare zi imi cumpara flori de la el. Marocanii chiar stiu sa faca comert: daca sotul meu cumpara un buchet de flori, primea un aranjament cadou, daca imi cumpara un aranjament, primea un buchet cadou :) Trandafirii nu sunt olandezi, seamana cu cei de gradina. Apropo de comert, am fost la un magazin de cosmetice la ei: am cumparat un ruj, mi-a dat cadou o oglinda, am cumparat un parfum, mi-a dat o gentuta de cosmetice cu mostre de parfum. Ce nu mi-a placut: toate preturile sunt negociabile la ei, trebuie sa te "tiganesti" mereu :)

La umbra unui portocal salbatic. Din respect pentru religia lor, am purtat rochia cu pantaloni. Totul asortat cu o geanta si buna dispozitie :)

Intr-una din zile am mers in port sa mancam. Aceasta este portia sotului meu :)

In fiecare zi mergeam la Valea Pasarilor sa hranesc eu "borisii" :)  Toata painea de la restaurante o adunam si seara o dadeam la gaste :)

Tot la Valea Pasarilor. Pretul unui bilet era foarte mic, asa ca ne permiteam sa mergem in fiecare zi.

Aici e intrarea in Valea Pasarilor.

O alta moschee care ne dadea "ora exacta" :)

Aici suntem in Jazz Restaurant, un restaurant cu papa bun si muzica live. De fiecare data cand intram, fata care canta incepea cu "My Way". A retinut de la prima noastra vizita ca imi place "My Way" a lui Frank Sinatra.

La o pizzerie unde bibilicile si porumbeii sunt la ei acasa :) Tot aici mi-am comandat un desert de care n-am indraznit sa ma ating :) Era ca o chiftea mare de carne data prin zahar pudra :)

In urmatoarea postare despre Maroc va povestesc cum am mers cu camila :)