Ultimele zile in Maroc

In ultima postare despre Maroc va promisesem ca va voi povesti despre experienta mea cu camilele, dar pana la camile vreau sa va spun ca am mai vizitat tot felul de targuri artizanale de la ei (nu am facut poze acolo) si am fost la o fabrica de tesut covoare. Covoarele tesute de marocani sunt absolut superbe: sunt din lana naturala sau matase si vopselurile folosite sunt preparate din diverse plante. Nu mi-am cumparat niciun covor pentru ca mi se pareau scumpe. Atunci cand am ajuns acasa mi-a parut rau ca n-am cumparat :( De asemenea, am mai vazut niste tesaturi foarte frumoase, insa si acestea cam scumpe pentru bugetul meu.

Calatoria cu camila am cumparat-o de la o agentie de turism din Agadir. Agadir, fiind o statiune turistica, abunda in agentii de turism de unde poti cumpara tot felul de excursii. Plimbarea cu camila a inclus si transportul din centrul orasului undeva intr-o zona desertica unde erau foarte multe camile. Camilele nu mi s-au parut foarte bine ingrijite :(  M-am "aprovizionat" cu multa paine si am pornit spre locul de intalnire cu camilele. 

Acesta este drumul spre camile.

Aici deja eram pe camile. Mie mi-a fost o frica ingrozitoare. Nu de camile, de inaltime :)  

Aici am ajuns intr-o rezervatie naturala din desert si mi-am acordat placerea de a fuma o tigara :) 

Rezervatia avea un aspect "salbatic". Erau foarte multe feluri de pasari, insa eu am reusit sa "imortalizez" cateva pasari flamingo.

Tot prin rezervatie

Pasarile cu zoom :)

Rezervatia mi s-a parut suberba: un amestec de pamant arid si cateva tufisuri verzi, rezistente la lipsa apei.

La intoarcere am prins un pic de curaj si l-am scos si pe Jarabe sa admire peisajul :)

Ghidul nostru conducea camilele.

Ne apropiem de resedinta de vara a regelui, o zona foarte bine pazita si unde pozele erau interzis. Am reusit sa surprindem doar cateva imagini fara sa ne observe militarii care pazeau cu sfintenie gardul Palatului Regal.

Acesta este gardul de protectie al palatului regal, "ornat" cu multa sarma ghimpata si multi militari.

In departare se vede o sectie de politie.

Pe drum ne-am intalnit si cu alti turisti plimbandu-se cu camilele.

Aceasta este camila mea preferata. M-a impresionat culoarea ochilor. Daca faceti click pe poza, se mareste si puteti vedea ce ochi superbi avea camila.

Seara am luat un trenulet care face turul intregului oras. Spre seara e destul de rece, nu rezisti in tricouri cu meneca scurta. De asemenea, apa oceanului era foarte rece, desi era iulie. Localnicii spuneau ca e mai calda in august. N-am ramas pana in august ca sa imi dau seama daca e adevarat :)

Apus de soare in Agadir surprins din trenulet.

Prin oras cu trenuletul.

O familie de localnici. Barbatii sunt imbracati occidental, iar femeile in vesminte musulmane. Parcurile si gradinile publice de la ei sunt absolut superbe. 

Un politist in intersectie. Nu am inteles ce rol avea pentru ca in Agadir, pietonii nu aveau niciodata prioritate chiar daca era trecere de pietoni :)

Cladiri administrative din Agadir.

Asa arata un indicator in Agadir. Va dati seama ce ar fi fost sa fie scris doar in araba :)

Un butic cu suveniruri.

Strazile din Agadir

Stadionul din Agadir

Au si Mc Donalds si Pizza Hut :)

Un restaurant foarte dragut unde am mancat in seara respectiva

Urmeaza o serie de poze cu cladirile din Agadir. Toate imaginile sunt surprinse din mers.

O cladire nefinisata inca. Asa arata terenul in Agadir daca nu este irigat si intretinut.

Un bazar de suveniruri surprins tot din mers.

In sfarsit, am ajuns la restaurantul de care va mentionam mai sus. "Pusesem ochii pe el" de cateva zile, insa credeam ca e mult prea scump pentru noi. Arhitectura restaurantului m-a impresionat foarte mult. De asemenea, servirea a fost ireprosabila. Aveau hostess, persoana dedicata care sa-ti ia comanda de bauturi, persoana dedicata pentru comanda de mancare, persoana care sa-ti toarne vinul in pahar si asa mai departe. Restaurantul e ceea ce numim "high class", cu preturi mari, insa nu exagerate.  

Eram deja melancolica, urma sa plecam din Agadir. 

M-am fotografiat cu niste homari. Asa cum spuneam si in alte postari, nu mananc homar, insa mi-am dorit o amintire cu homarii :)

In holul hotelului. E seara in care urma sa plecam din Agadir. La plecare, patronul hotelului, desi era musulman, ne-a facut cinste cu cate o bere. Mi s-a parut un gest foarte frumos datorita faptului ca ne-a inteles mentalitatea de "nemusulmani", chiar daca musulmanii nu aproba si nu accepta consumul de alcool. A fost o dovada de respect pentru cultura noastra, ceva similar cu faptul ca eu nu m-am afisat "despuiata" pe strada si toate rochitele scurte le-am purtat cu pantaloni. Felicitari, Sindibad Hotel!

Si Jarabe isi ia "la revedere" :) 

A urmat o calatorie de o noapte cu autobuzul pana in Casablanca. Nu am putut sa dorm deloc si dimineata, cand am ajuns, eram amandoi franti de oboseala :( Am umblat cateva ore prin Casablanca sa gasim o camera la un hotel pentru cateva ore. Intr-un final, am gasit o camera. Nu era cine stie ce lux, insa era curata, am facut un dus si am dormit vreo trei ore. Apoi am mai hoinarit prin Casablanca si ne-am indreptat spre gara. Am luat ultimul tren spre aeroport ( pe la 11 seara). Puteam sa fi ramas in hotel, insa avionul nostru pleca pe la 5 dimineata, ora la care era primul tren din Casablanca spre aeroport. Noaptea am petrecut-o in aeroport, intr-o camera de fumat. Spre surprinderea mea, nu era fum aproape deloc. Cristi a dormit, iar eu m-am plimbat pe la magazinele din aeroport, am sunat-o pe mama de la un telefon public. Imi cumparasem o cartela de telefon public ca sa o sun pe mama din cand in cand sa o intreb ce data e :) Daca tineti minte, nu aveam la noi nici telefon si nici ceas :) Cristi cumparase un ceas din Marrakech, daduse pe el vreo 50 de euro si a functionat pana am ajuns in Agadir :) Era un mare fake! Sunand-o pe mama, am aflat ca fusese nu stiu ce atentat cu bomba in capitala Marocului :) Ca de fiecare data, desi ne aflam prin zone mai putin sigure, suntem departe de atentate, tsunami, etc. :)

Plecam din Maroc cu amintiri frumoase si gandul de a reveni cat mai curand.