Multe dintre voi ati fost curioase sa aflati cum l-am cunoscut pe sotul meu, asa ca in aceasta postare va voi spune cateva cuvinte despre acest subiect. Sa nu va asteptati la o poveste de dragoste spumoasa, ca in telenovele! :) Nu am aflat la un moment dat nici ca suntem copii altcuiva, nici ca am mostenit averi fabuloase si nici n-a aparut vreun "mort reinviat" in relatia noastra :) Pe Cristi, asa se numeste :) l-am cunoscut la una dintre multinationalele la care am lucrat amandoi pe vremuri. El lucra acolo de ceva timp, eu eram in prima zi de munca in acea companie. Eu eram o pustoiaca de vreo 24 de ani, venita de la o multinationala cu un prestigiu mult mai mare decat cea la care tocmai incepusem sa lucrez. Nu pot spune ca eram imatura, ci doar circumspecta cu persoanele pe care le cunosteam. Vorbeam cu toata lumea, glumeam, dar atat. Trecusem printr-o despartire si se stie ca nicio despartire nu e usoara indiferent cine pune capat relatiei. Din cauza acestui fapt, ma hotarasem sa par afurisita, fitoasa, s.a.m.d. In acea perioada, viata mea insemna examene, serviciu, haine, cosmetice, prietene si multa distractie. Si-acum mi-aduc aminte cum m-am imbracat in prima zi de lucru la noul meu job: pantaloni cu talie joasa, bluzita bleu, pantofi cu toc si o hainuta care se purta pe vremea aceea. Bineinteles, machiata, cu bijuteriile la mine si cu neuronii si sinapsele la purtator, nu acasa :) Cristi lucra la sediul firmei din Constanta, insa venise la Bucuresti pentru niste cursuri. M-a vazut ca ma "fataiam" pe-acolo si si-a intrebat colegii: "Cine e tipa aia?" la care i se raspunde: "E noua noastra colega". Mare i-a fost mirarea lui Cristi sa afle ca fac parte din echipa lor. Aveam sa aflu ulterior ca isi spunea ca am venit la serviciu direct din club :) Nu aveam vreo bluza decoltata sau mai stiu eu ce, insa era vorba de departamentul IT: nu erau multe fete in departament, iar majoritatea care lucrau acolo nu puneau foarte mare pret pe aspectul fizic, asadar, eram ca o pata de culoare. In plus, uneori, cand ma aplecam dupa ceva mi se vedea tatuajul :) Da, am tatuaj de la 20 de ani :) In fine, ma potriveam in "peisaj" ca nuca de perete :) Revenind la prima mea zi de munca la noul job, ieseam cu colegii in pauze la tigara si discutam despre tot felul de subiecte. Cristi fuma in acea perioada, asa ca era si el prezent la discutii. Dintr-un subiect in altul, dintr-o gluma in alta, ajungem la compania X, fostul meu loc de munca. Discutia incepuse pe un ton serios, fara ca eu sa mentionez ca am lucrat acolo. Erau cativa colegi carora le spusesem, insa nu stiau toti unde lucrasem inainte. In acea pauza de tigara, sotul meu a facut o mare gafa. Eram cu totii adunati in jurul scrumierei din holul biroului si, la un moment dat isi da cu parerea despre compania X si despre oamenii care lucreaza acolo: "Fetele de la compania X nu au nimic in cap, sunt blonde toate si nu la propriu" :) A mai continuat cu cateva remarci de acest gen, insa am zambit si nu mi-am exprimat parerea in niciun fel. Eram curioasa sa aflu ce parere are lumea despre compania cu pricina si despre oamenii care lucreaza acolo, in sinea mea ma amuzam teribil, stiam ce IQ am si ce pot :) Zilele au trecut, cursul lui Cristi s-a terminat si s-a intors in Constanta, eu am ramas sa muncesc la sediul din Bucuresti. Vorbeam la telefon sau pe email pe probleme de serviciu, uneori mai glumeam si atat. La cateva saptamani a trebuit sa merg in delegatie la sediul din Constanta. Eram foarte incantata pentru ca urasc sa stau "legata de birou". Impreuna cu seful meu si cu alte doua colege am plecat in Constanta. Acolo am participat la prezentari, intalniri, etc. Pe langa acestea, Cristi a fost rugat de catre seful lui sau s-a oferit el :) sa ne prezinte instalatiile si utilajele din locatia respectiva. Ne-a prezentat tot ceea ce era de vazut si, la ora 5 dupa amiaza l-am vazut pe Cristi iesind in graba din sediu sa plece spre casa. Mi-am zis: "o fi casatorit si se grabeste spre casa". Aveam atata incredere in mine, incat ma gandeam: "Daca n-ar fi cu cineva, m-ar fi invitat si pe mine la o cafea dupa serviciu ca sa-mi arate Constanta" :) Am omis sa va spun ca-mi placea de el, insa in momentul in care m-am gandit ca ar putea fi casatorit, m-am "linistit" :) Zilele mele de delegatie au trecut si m-am intors la Bucuresti. La alte cateva saptamani a urmat petrecerea departamentului, teambuildingul, asa cum i se spune in multinationale. Eu i-as spune "drinkbuilding" :) A fost organizat la munte si m-am gandit ca ar fi o buna ocazie pentru mine sa ma apropii de Cristi. Intre timp aflasem ca nu e nici casatorit, nici implicat in vreo relatie. Pe scurt, in prima zi de teambuilding, unde era Cristi prezent eram si eu :) Trebuia sa mergem cu ATV-urile si m-am gandit eu cum sa fac sa mergem impreuna: "Eu mi-am uitat permisul de conducere acasa, pot sa merg cu tine?" Nu era necesar sa prezinti permisul, ci doar sa spui daca ai :) Dupa plimbarea cu ATV-ul, m-am udat la picioare: " Eu ce fac acum? Colega mea de camera nu stiu unde e si cheia e la ea.". Bineinteles ca a fost simpatic si mi-a dat o pereche de sosete ca sa nu racesc :) Au urmat alte cateva ore in care am stat de vorba la multe cesti de ciocolata calda si ne-am cunoscut mai bine. Rememorand toate acele momente, imi dau seama ca m-am comportat ca un copil.
Vai cat am scris! Daca vi se pare interesant, scriu si continuarea. Nu vreau sa va plictisesc.
Pupici.
