Am copilarit undeva prin zona Moldovei. Mama mea e o femeie cu "frica lui Dumnezeu", s-a nascut in religia crestin-ortodoxa si respecta regulile acestei religii fara sa fie habotnica. Evident, si eu am fost botezata in aceeasi religie. De-a lungul copilariei mele mergeam la biserica cu mama sau cu bunica si am cunoscut si preoti cu har, care slujeau in biserica din dragoste pentru oameni si pentru Dumnezeu. Totodata, am intalnit si opusul acestor preoti pe care nu vreau sa-i mentionez aici. Desi am studiat religia si la scoala, nu am ales sa cred orbeste in biserica si in preoti si sa fac tot ceea ce propovaduieste preotul. Stiti cum se spune: "sa faci ce zic preotii si medicii, nu ce fac ei" :) Din pacate, imi aduc aminte si de anumite situatii de pe vremea vacantelor de vara pe care mi le petreceam la bunici: au fost cel putin 3 cazuri in care oamenii din sat "au pus mana de la mana" ca sa ingroape crestineste o vecina pentru ca preotul nu voia sa o ingroape gratis, iar batrana nu-si stransese bani pentru inmormantare. A doua mea dezamagire era la lectiile de religie, cand ni se spunea ca religia crestin ortodoxa este cea mai buna, catolicii fac aia si cealalta si nu e bine, cei din nu stiu ce religie sunt "sectanti", s.a.m.d. O alta dezamagire si cea mai mare a fost atunci cand preotul a venit "cu Ajunul" la bunica mea. Mamaia mea, cum ii spun eu, era vaduva de ceva ani si avea o pensie de la "Colectiv". Dupa '89, toti cei care muncisera in agricultura pe vremea lui Ceausescu, aveau pensii foarte mici, erau chiar ridicol de mici. Desi, mamaia nu cheltuia banii pe nimic pentru ca parintii nostri aveau grija sa-i cumpere tot ce-i trebuia, daca avea o suta de lei prefera sa o dea la nepoti ca sa le faca o bucurie. Asta nu inseamna ca ramanea fara niciun ban, insa la "Ajunul" respectiv, nu stiu cum se facuse ca mamaia nu avea atat de multi bani sa dea preotului cand venise. Il si obisnuise sa-i dea mai multi bani. De data aceasta, a platit "contributia" pentru biserica, a dat bani preotului, dascalului, palimarului si copiilor care anuntau sosirea preotului, insa sumele erau un pic mai mici decat cele pe care le daduse cu un an inainte. Preotul era vadit nemultumit de ceea ce primise si, mai mult decat atat, i-a spus mamaiei mele: "Matusa Domnica, dar e putin. Stii ca si noi avem cheltuieli cu biserica, vrem sa o renovam, etc. Ce mai e banul in ziua de astazi?" Mamaia mea i-a raspuns: "Parinte, acum atata am, dar cand vii in ianuarie, o sa contribui cu mai mult." Preotul ii raspunde: "Cum sa nu ai? Ai trei copii. Nu te ajuta?". Desi eram micuta, m-au deranjat vorbele preotului. Nu intelegeam cu ce au gresit parintii si matusile sau unchii mei. Atunci cand ai parinti, te ingrijesti de ei sa le fie bine, sa le cumperi ce le trebuie, sa le faci curatenie, sa aiba medicamentele necesare, etc. Nu stiam ca si "taxa" preotului ar trebui sa fie o prioritate :( Anii au trecut si am uitat acel incident. Am continuat sa merg la biserici si sa cred in Dumnezeu. Dintre preotii cu care am avut contact si mi s-au parut oameni de valoare sunt: un preot din Suceava, un preot din Botosani si trei preoti din Bucuresti. Atunci cand m-am stabilit in Bucuresti, mergeam la Biserica Sf. Antonie (undeva pe la Unirii) si ma simteam foarte bine sa merg acolo sa ma rog. In general, mergeam miercurea pentru ca nu era mai nimeni si puteam sa ma rog in liniste. Tot la Sf. Antonie am ramas placut surprinsa de o doamna care vindea lumanari in biserica. Obisnuita cu "tarifele" din zona in care copilarisem, am vrut sa pun 50.000 de lei vechi pentru biserica, iar doamna respectiva mi-a spus: "Maica, tu esti studenta, pune mai putin. Sigur iti trebuie si tie banutii." Ramasesem fara cuvinte, insa m-am conformat si am pus doar 10.000. Din pacate, aceasta atitudine am intalnit-o doar in 3 biserici crestin ortodoxe :( La cativa ani dupa, cautam biserica unde sa facem cununia religioasa si mare mi-a fost mirarea sa vad ca majoritatea bisericilor aveau taxa fixa ca sa te cunune, taxa platita de nasi. Aceasta taxa e in afara taxei pe care o platesti initial ca sa te programezi. Sumele cerute erau exorbitante: intre 8 milioane de lei vechi si 14 milioane (in functie de "prestigiul" bisericii). Nu puteam sa le cer nasilor mei sa plateasca atat! Dar "Bunutul" nu doarme si am descoperit Biserica Sf. Vineri de la Moghioros: era o bisericuta mica din lemn si, alaturi, se construia biserica "oficiala". Aici nu s-a impus acea taxa, ni s-a spus: "da fiecare cat poate". Toata stima! Am avut o slujba frumoasa, iar la sfarsit am primit cadou o icoana. Ulterior, am cununat, am botezat in religia crestin-otodoxa, chiar daca nu la aceeasi biserica. Tot calatorind prin lume, am descoperit si alte religii (musulmana, hindusa, budista, etc.) si, dintre toate, m-am simtit mai aproape de cea hindusa. Poate si datorita respectului pe care il am pentru Gandhi. Un hindus care a cutreierat lumea pentru a-si salva poporul (indian) de sub dominatia britanica. Desi provenea dintr-o familie instarita, credea in simplitate si vesmintele lui erau compuse din niste "cearceafuri" infasurate in jurul trupului. Gandhi credea cu tarie ca toate religiile sunt egale. Asa cred si eu, fiecare a tradus cuvantul "Dumnezeu" diferit: unii ii spun Mohamed, altii Budha, s.a.m.d. Tot reflectand la ceea ce inseamna religia pentru mine, am ajuns la concluzia ca vreau sa fiu hindus. Pentru mine nu e pacat daca mananci lactate sau carne intr-o zi de post, nu e pacat ca nu te duci la biserica in fiecare duminica. Pacat e sa faci rau celorlalti si, din nefericire, de foarte multe ori ii ranim pe cei din jur fara sa ne dorim acest lucru si chiar fara sa ne dam seama. In acceptiunea mea, si minciuna are circumstante atenunate atunci cand e folosita in scopuri nobile. Daca ai un prieten sau o ruda grav bolnava si te intreaba: "Arat foarte rau, nu? Doctorul mi-a spus ca nu mai am mult de trait", nu ii raspunzi cu "Asa e.", dimpotriva, il incurajezi: "Eu cred ca arati mai bine astazi si ca te vei face bine". Si chiar nu se stie daca nu va fi asa: eu cred in miracole!
Desi cred in aceasta forta suprema, pe care eu o numesc "Bunutul", prefer ca cei 10 lei pe care i-as da bisericii, sa-i folosesc pentru a ajuta un suflet care are intr-adevar nevoie de ei. Nu are sens sa spun ca ma intristeaza imbulzelile de la biserica pentru a ajunge primul la icoana sau pentru a "prinde" 3 sarmale. La fel cum nu pot sa dau curs rugamintii unui papa sau mitropolit (impodobit cu vesminte alese si cu aur) de a ajuta pe cei nevoiasi. Ii ajut pentru ca asa simt eu, nu pentru ca imi spune el. A te arata inconjurat de lux si de bogatie si a face apel la credinta, smerenie si bunatate, mi se pare o mare ipocrizie. Nu sunt in masura sa judec pe nimeni si nici nu-mi doresc sa fac asta, insa a fi preot (de cele mai multe ori) a devenit un simplu job, si nu o vocatie, o chemare.
Stiu ca voi avea parte de multe critici din cauza acestei postari, insa este dreptul meu sa-mi aleg drumul in viata si sa decid daca dau 10 lei pentru construirea unei bisericii sau mitropolii fastuoase sau daca cei 10 lei ii folosesc pentru a hrani un om sau un animalut amarat si flamand. Am preferat sa iau din fiecare religie ceea ce e bun si frumos. Craciunul, zilele onomastice, etc. sunt traditii frumoase ale religiei crestine. Totodata, nu voi urca in genunchi un munte pentru ca asa spune religia, nu voi merge in fiecare duminica la biserica pentru ca altminteri e pacat, nu voi fi de-acord cu ideea ca femeia e inferioara barbatului si trebuie sa-i fie supusa. Atunci cand simt nevoia sa ma rog o pot face si de-acasa, desi e adevarat ca mai multi oameni cu ganduri bune atrag o energie pozitiva mai mare. Din pacate, ultimele dati in care am fost la biserica, n-am putut sa ma concentrez la gandurile mele pentru ca in stanga si in dreapta ba suna un telefon, ba se certau, ba susoteau ca cineva e imbracat nu stiu cum, etc. :( Imi pare rau, insa nu pot sa accept asa ceva! Inchei cu una dintre vorbele lui Gandhi: "Ochi pentru ochi si lumea va deveni oarba".
