Daca tot m-am intoxicat de atata politica in ultima perioada, acum cateva zile m-am hotarat sa fac o scurta plimbare prin Bucuresti. Am inceput cu o calatorie cu tramvaiul 41 pana la Piata Presei Libere, dupa care am admirat parcul Herastrau. Nu stiu daca era datorita campaniei electorale sau o intamplare, insa parcul arata foarte bine. Asa cum se vede si in fotografiile de mai jos, se poate sa avem si noi un parc ingrijit, plin de verdeata si de flori.
Florile acestu copac m-au impresioant foarte mult.
Pe langa plimbatul cu role, bicicleta, savurat un porumb fiert sau o vata din zahar, in Herastrau exista si un complex comercial de unde iti poti achizitiona diverse articole (nu l-am fotografiat) sau poti opta pentru o plimbare cu vaporasul, cu hidrobicicleta, etc.
Eu am optat pentru mersul pe jos :)
Plimbandu-ma prin Herastrau, am zarit casele de la Muzeul Satului si am hotarat sa-l vizitez. Nu mai fusesem de multa vreme :(
Am platit 6 lei (intrarea pentru un adult) si, imediat ce am intrat, am simtit ca am dat timpul inapoi: parca eram in casa bunicilor. Din pacate pentru profitul muzeului si din fericire pentru linistea mea, nu erau prea multi vizitatori: puteai sa-i numeri pe degete.
In fotografia de mai sus se observa Casa Zapodeni din judetul Vaslui al secolului al XVII- lea.
Intrarea in Biserica Rapciuni (jud. Neamt - 1773)
Aceeasi biserica Rapciuni
Gospodaria Rapciuni din judetul Neamt al secolului al XIX - lea.
Casa Dumbraveni - judetul Suceava, sec. XIX
Gospodaria Mastacan - jud. Neamt - sec.XIX
Atunci cand eram mica imi placea foarte mult sa scot apa din fantana. Bunicii mei aveau o fantana asemanatoare. Acum nu prea mai sunt fantani: toata lumea are pompa sau hidrofor :(
Mi-e dor sa stau pe prispa, la umbra!
Gospodaria Audia - jud. Neamt - sec. XIX
Gospodaria Naruja - jud. Vrancea - sec. XIX
Gospodaria Fundu Moldovei - jud. Suceava - sec. XIX
O "casuta" pentru catel :)
Gospodaria Voitinel - jud. Suceava - sec.XVIII
Gospodaria Straja - jud. Suceava - 1760
Gospodaria Ostrov - jud. Constanta - sec. XIX
Langa gard era un visin ale carui fructe tare imi mai faceau cu ochiul si tare mi-as mai fi dorit sa mai fiu copil si sa ma catar in copac sa culeg cateva visine! :)
Ce mi-e dor de painea coapta intr-un asemenea cuptor!
Casa Nereju Mic - jud. Vrancea - sec. XIX
Am vizitat mai multe case din diverse zone ale tarii noastre, insa am ramas fara baterie la aparatul foto :( Totodata, nu am avut voie sa fotografiez si interioarele, desi mi-as fi dorit foarte mult.
Cele cateva ore petrecute in Parcul Herastrau si la Muzeul Satului mi-au adus aminte de copilarie si de casa bunicilor. Mi-a placut foarte mult si faptul ca fiecare casa mirosea a vechi. Totul te facea sa te intorci in timp si iti dadea senzatia ca internetul, televizorul sau telefonul mobil nu se descoperisera inca. Nu va pot descrie in cuvinte bucuria pe care am trait-o in acele cateva ore!
Voi ati avut bunici la tara? V-ati catarat vreodata prin pomi dupa fructe?
De mult nu am mai vazut atat de multe flori, am si acum bunici la tara, mai exact o bunica, care e interesata decat de persoana ei, asa ca sa zicem ca nu prea ma cheama pe la ea....
RăspundețiȘtergereEu am stat la casa si tatal meu era pasionat de gradinarit...Aveam multi meri, asa ca am cules...Era tare distractiv pentru noi :). Nu am vazut case din astea nici la bunici, dar la muzee da :). Si apropo de intoxicatul cu politica si Mario, baietelul meu, ajunsese sa spuna alegeti Mario primar :))
RăspundețiȘtergereCopilaria reprezinta un moment deosebit din viata noastra si pastram in minte persoanele si locurile care ne-au facut fericiti.Si mie imi e dor de copilarie!
RăspundețiȘtergeresaptamana viitoare plec la bunicii din partea tatalui,dar spre nefericirea mea casa este nou construita si nu am asemenea privesliste:((( in schimb la Galati unde am crescut la bunicii din partea mamei Dumnezeu sa ii ierte,am avut casa cu prispa scoteam apa din fantana,faceam paine cozonaci si placinte la cuptorul de afara. si mancarea facuta la plita sobei era minunata. in schimb la Barlad avem aragaz microunde si cablu tv si cam toate utilitatile moderne. astfel ca si acum pastrez pozele de la galati ale casei unde am copilarit este simpla si saracuta nu ca celelalte bogate si aratoase. in fine am devenit nostalgica si mi-au dat lacrimile,mi-e dor asa de tare de bunicii mei,incat uneori sunt foarte suparata ca s-au dus dintre noi. felicitari Iulia pt postare este preferata mea de pana acum te pup
RăspundețiȘtergereLore, imi pare tare rau ca nu ai o bunica asa ca in povesti :(
RăspundețiȘtergereMai bine Mario, decat orice altceva :)
RăspundețiȘtergereRamona, eu zic sa inventam o masina a timpului si sa ne intoarcem in copilarie :)
RăspundețiȘtergereCatalina, nici nu stii cat de mult ma bucur ca nu sunt singura persoana care apreciaza lucrurile simple, din copilarie! Din pacate, eu nu mai am niciun bunic :( insa amintirea lor e mereu cu mine. De fiecare data cand coc paine in casa 9la cuptorul de la aragaz) imi amintesc cu drag de mamaia mea si de clipele fericite petrecute la tara. Te pup.
RăspundețiȘtergereimi este dor de o plimbare prin Muzeul Satului.Si mie imi place mirosul acela de vechi si isoria acelor case.Ai dreptate cand esti acolo chiar simti ca te intorci in timp, undeva in locuri cu multa liniste
RăspundețiȘtergereeu am crescut la tara si toata copilaria m-am catarat in pomi.am avut bunica si o strabunica ca in povesti.acum sunt ambele poveste
RăspundețiȘtergereCatalina, eu sper sa revin cat mai curand la Muzeul Satului. Vreau sa fotografiez si casele "bunicilor" din alte regiuni ale tarisoarei noastre.
RăspundețiȘtergereDin pacate, si mamaia mea e doar in sufletul meu acum :(
RăspundețiȘtergereFrumoase poze.M-ai facut sa-mi amintesc de vacantele petrecute la tara la bunici.Ce frumos era...Din pacate copiii din ziua de azi nu mai vor sa mearga la tara.
RăspundețiȘtergeremie mi-e dor de bunici,casa inca este,s-au mutat parntii mei in curte si intretin casa,desi este foarte veche si nu se stie cat mai sta in picioare:((,am petrecut primii 7 ani din viata la bunici,am rupt copacii,am vandalizat gradina,da niciodata nu m-au certat sau mai rau sa ma loveasca,cea mai buna bunica am avut:*pacat ca nu mai este
RăspundețiȘtergereCica despre morti nu este bine sa vorbesti de rau, dar bunicii din partea tatalui meu mi-au facut foarte mult rau si cei din partea mamei au fost mereu cu treburile lor,fara grija de noi. Si sa fiu sincera, urasc sa stau la tara macar o ora!:D Ferice de cine au/avut bunici iubitori!:x:*
RăspundețiȘtergeredaca ai stii ce dor mi'ai facut de herastrau :( chiar nu am mai fost de ceva vreme pe acolo:( si nici prin muzeu' satului nu am mai fost:( dar la bunici am fost sapt trecuta:))
RăspundețiȘtergereda am avut din partea mamei si in vacantele de vara mergeam acoloce imi placea sa ma catar prin pomi ce as mai vrea sa fiu mica sa mai traiesc acele vremuri fara aglomeratia din capitala fara poluare si fara grija zilei de maine
RăspundețiȘtergereSuperbe poze si te invidiez pt. putinul tim cat te-ai delectat cu aceste imagini....incantatoare ...
RăspundețiȘtergereSi mie imi este foarte dor de acele vremuri, cand imi petreceam vacantele la bunici. Nu locuiau intr-o casa cum sunt cele pe care le-ai fotografiat, dar tot la casa stateau si erau aproape de o livada :) si de o brutarie, la care mergeam dupa paine si pana ajungeam acasa cu ea erau mancate colturile. Ce vremuri frumoase !
RăspundețiȘtergereMirela, internetul are si beneficii si dezavantaje :(
RăspundețiȘtergereAna Maria, bunicii, de cele mai multe ori, sunt chiar mai toleranti cu copiii decat parintii. Si eu am facut o gramada de trasnai pe la bunici :) Nici eu nu mai am bunici :(
RăspundețiȘtergereGabi, imi pare tare rau ca nu ai avut ocazia sa cunosti si sa simti dragostea si blandetea bunicilor. Din pacate, nu esti singurul caz :(
RăspundețiȘtergereVero, esti o fericita ca mai ai bunici! Mie imi place foarte mult Parcul Herastrau. Pe vremea in care lucram in zona, atunci cand nu era foarte frig, ma intorceam mereu pe jos de la Ambasada Chinei pana la Piata Presei Libere prin Herastrau. Ma relaxa sa strabat pe jos tot parcul.
RăspundețiȘtergereMultumesc, Carmen! Pupici.
RăspundețiȘtergereAlina, nici bunicii mei nu locuiau intr-o casa ca cele de la Muzeul Satului, insa linistea si atmosfera de acolo m-au dus cu gandul la Amintirile din copilarie a lui Creanga. Pupici.
RăspundețiȘtergereDin pacate, nici unul din bunicii mei nu traia la tara... Sunt oraseanca 100% - crescuta in bloc, la etajul 9 din 10. Singurele experiente ale mele legate de tara sunt cele din lecturi si Muzeul Satului / Etnografic (din Baia Mare). Sotul si azi face glume pe seama mea ca-n Gradina Botanica eu ma uit cel mai mult la legumele de gradina (rosii, ardei, etc.), da' asta e! Acum le cultivam pe balcon.. macar sa vad si eu, la 25 de ani, cum cresc :P Totusi, copiilor nostri, cand ii vom avea, le doresc o copilarie mai libera, mai aproape de natura. Sper ca o vor avea.
RăspundețiȘtergereJane, acum n-as putea sa ma mai catar in pomi pentru ca am inceput sa am rau de inaltime :) Ma apuca rau si daca ma urc pe scaun :))))
RăspundețiȘtergereMonika, vrem si noi poze cu muzeul din Baia Mare. Acolo n-am ajuns :(
RăspundețiȘtergere