miercuri, 3 iulie 2013

Tot prin Serbia

Salutare, ingerasi! V-am promis zilele trecute ca revin cu a doua parte a calatoriei mele prin Serbia. Dupa ceva ore de mers, am ajuns in Belgrad si ne-am rasfatat cu un cappuccino.



Am vizitat una dintre bisericile din zona centrala:


Ne-am mai "invartit" prin Belgard si apoi ne-am continuat drumul. M-a impresionat profund faptul ca orasul are foarte multa verdeata. Statisticile spun ca Viena are cea mai multa verdeata: total gresit. Belgradul e cel mai "inverzit" oras din cate am vazut pana acum. 
Conform hartii, trebuia sa ne intreptam spre Cacak (se pronunta "ciaciac"). Indicatoarele erau si cu caractere chirilice, si cu de-ale noastre, insa acel "ci" din limba slava era trecut ca un "c" cu codita. Sotul meu nu le are cu caracterele slave si a intrebat niste localnici cum ajunge la "Cacac" :)) Bineinteles, ca nu a priceput nimeni unde voiam sa ajungem si apoi am spus de "Ciaciac" :) Din pacate, nu vorbeau deloc engleza si nu prea am inteles pe unde trebuie sa mergem. Am oprit din nou si am intrebat un domn. Sotul meu a intrebat simplu "Ciaciac?". Omul respectiv a inteles "Ciao". Noi tot ii spuneam "Ciaciac", el ne raspundea: "Ciao! Tell me!". Noi iar "Ciaciac", el iar "Ciao! Yes, tell me." :)) Pana la urma ne-am inteles si ne-a explicat cum sa ajungem. Cu ocazia aceasta am aflat ca sotia lui era din Cacak.
Dupa alte zeci de kilometri am descoperit un popas unde ne-am oprit sa mancam. Cred ca e cel mai frumos popas la care m-am oprit pana acum. Mancarea e delicioasa, servirea ireprosabila, oamenii sunt calzi si primitori, iar peisajul e de vis.


Aveau si un mic lac amenajat, o cascada, pasari care innotau in voie, foisor, loc de joaca pentru copii.














Locul de joaca pentru copii.






Si a venit mancarea :) Incepem cu o salata de castraveti, rosii, ardei gras, morcovi si multa branza rasa. Legumele nu se prea vad pentru ca nu s-au zgarcit atunci cand au pus branza pe salata.


Continuam cu o salata de rosii cu multa branza.






O surata de-a mea :)


A venit si carnita :) Nu ma pricep foarte bine sa va spun cat de gustos era totul.


Cartofii prajiti si painea. Painea mi-a placut foarte mult. De fapt, erau patru turtite pufoase, gustoase, bine crescute.


Si cartofii erau buni. Erau cartofi-cartofi, nu din aia congelati. Toata stima pentru oamenii care ne-au servit aici si pentru cei care au pregatit mancarea. Daca ajungeti prin zona, nu ratati acest popas, vi-l recomand din toata inima. Domnii care ne-au servit ne-au cucerit prin ospitalitate, iar preturile sunt mai mult decat decente.

Ne-am continuat drumul pana seara tarziu. Am ajuns intr-un oras cu o vedere superba, unde nu am facut poze, din pacate :( Cum nu am gasit cazare, am mai mers putin si am ajuns la un motel, unde ne-am odihnit pana a doua zi dimineata.


Vedere din camera de motel, a doua zi dimineata.








Am luat micul dejun la restaurantul motelului si ne-am continuat drumul. La acest restaurant mi-au placut niste turtite cu branza, erau servite tot pe post de paine, dar puteau fi mancate si simple.












Cam asa arata casele sarbilor. Mie mi s-au parut dragute.






Un monument pe care l-am intalnit in drumul nostru. Noi nu stiam, dar eram pe un drum gresit :) Trebuia sa fi mers inainte, dar am facut dreapta si, in 30 de kilometri am ajuns la granita cu Bosnia Hertegovina :) N-a fost rau pentru ca in "greseala" noastra am avut ocazia sa vedem unul dintre parcurile nationale ale Serbiei. La granita nu se vorbea engleza, insa doamna de la vama a inteles ca vrem sa ajungem in Muntenegru si ne-a explicat prin semne ca ne intoarcem si dupa 30 de kilometri facem dreapta. Numarul 30 ni l-a explicat scotand un teanc de bani si aratandu-ne "30", spunand in acelasi timp un fel de "kilometers" :) Ni s-a confirmat din nou ca sarbii sunt oricand dispusi sa te ajute. Desi multi dintre ei nu vorbesc limba engleza, gasesc o modalitate prin care sa-ti explice cum sa ajungi intr-un anume loc.




























Poza din Parcul National

Am revenit la drumul corect si am ajuns la un lac superb.






























Scuze pentru calitatea pozelor, insa unele sunt facute cu telefonul, altele cu aparatul foto. Bonus: va mai arat cateva poze de prin Serbia :)




























Cam atat despre Serbia. Daca aveti ocazia, merita vizitata. Eu vreau sa mai merg macar o data si sa stau o saptamana. Data viitoare ne delectam cu o postare despre Muntenegru :)

Pupici si multe zambete!








4 comentarii:

  1. Belgradul este primul oras in care am fost inainte de revolutie...iti dai seama ce impresie mi-a produs...parca eram in Las Vegas :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca v-ati relaxat maxim, superbe pozele si zona lacului :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Bianca Roxana Anitei3 iulie 2013, 23:15

    Ca de obicei sunt ividioasa de nu mai pot;)! Superbe sunt pozele, cu siguranta realitatea e si mai frumoasa de atat.

    RăspundețiȘtergere
  4. ca intotdeauna ,superb ...

    RăspundețiȘtergere