In Serbia...

Bine v-am regasit, ingerasi! Unii dintre voi stiu ca am fost in concediu si de aceea nu am mai avut timp sa postez pe blog, doar razlet pe Facebook. Calatoria mea viza in principal Muntenegru si Albania, dar in drum spre si dinspre am vazut si Serbia, Macedonia sau Bulgaria. Atunci cand zic Bulgaria nu ma refer la Nisipurile de Aur :)

Am plecat la miezul noptii ca sa ajungem dimineata la Drobeta Turnu Severin si sa trecem granita atunci cand nu e aglomerat. Zis si facut. La nici 6 dimineata eram in Drobeta si cautam un loc unde sa mancam ceva :) In cele din urma am gasit ceva, ne-am astamparat foamea si ne-am continuat drumul. Drobeta e un oras superb, dar trist :( De fapt, nu orasul e trist, ci oamenii sunt tristi. Pentru ca nu am vrut sa imortalizez aceasta tristete, nespecifica poporului roman, nu am facut poze. Sper ca va veni acea zi in care locuitorii Drobetei vor avea din nou unde sa munceasca, isi vor recapata zambetul si atunci voi face poze. Ultima data am trecut prin Drobeta acum 2 ani, dar, din pacate, nu s-a schimbat nimic in bine :(

Revenind la drumul meu, am trecut usor granita catre Serbia si am revazut acele peisaje frumoase pe care le vazusem si acum doi ani in drum spre Croatia. 

V-am selectat si voua cateva poze cu cele doua maluri ale Dunarii.

Daca locuiti aproape de granita, merita sa dati o fuga dimineata pana la sarbi si sa va intoarceti seara. In afara de benzina/motorina nu aveti nevoie de nimic altceva. Daca nu ma insel, la sarbi se poate trece doar cu buletinul. Nu stiu exact pentru ca noi aveam pasapoartele la noi. Peisajele sunt mirifice si par neatinse de om.

Trecand pe celalalt mal al Dunarii, ajungeti la un orasel cu niste oameni extraordinar de ospitalieri. Noi ne-am oprit la pranz sa mancam intr-un asemenea orasel (cat o comuna de la noi). Nu mai tin minte daca am poze de-acolo, e posibil sa aiba prietenii nostri cu care am fost. Daca au ei, fac un update la postare. La restaurantul la care ne-am oprit noi sa mancam nu vorbea si nu intelegea nimeni engleza, dar ne-au intrebat de unde suntem si au gasit un sarb care vorbea romana si asa am stiut si noi ce sa comandam :) Pe parcursul celor doua zile cat am strabatut Serbia am intalnit doar oameni deosebiti. Sunt oameni amarati, ca si noi, romanii, dar nu si-au pierdut sufletul. Am toata stima pentru ei. Poate cei care lucreaza in turismul romanesc au multe de invatat de la sarbi. Si cand te gandesti ca noi, romanii am ajutat la bombardarea Serbiei :( Dar tot noi le vindeam motorina in perioada embargoului :)

Am lasat nostalgiile la o parte si ne-am continuat drumul spre Belgrad, despre care va povestesc in urmatoarea postare.

Pupici si multe zambete!