Va spuneam intr-un tag despre faptul ca am avut puisori in casa. Acum sa vi-i si arat :) Pentru ca i-am tinut in casa si de multe ori adormeau in bratele mele, atunci cand i-am dus la curte, se tineau dupa mama si dupa tata. Chiar si atunci cand au crescut, li se urcau in brate :) Nu cred ca vreti sa stiti ce aveam in balcon cat am avut puisorii :) Balconul meu era plin de plantatii de iarba ca sa nu se plictiseasca puisorii cat noi eram plecati la serviciu. Seara erau tare fericiti ca-i scoteam in parc la plimbare :) Toata lumea era surprinsa ca nu fugeau niciodata de langa noi. Aveam un parc neamenajat langa blocul nostru: noi ne asezam pe iarba si ne uitam la cele doua gagalici cum alergau pe langa noi. Dupa stresul zilnic, era o adevarata relaxare. Multi copii din parc nu vazusera niciodata un pui de gaina adevarat si se adunau toti in jurul nostru. Puiutii mei erau niste rasfatati: seara, cand ii lua somnul, se cuibareau in maneca tricoului meu si asa ii aduceam acasa :) Nu va mai spun ca ii hraneam doar cu ou fiert amestecat cu malai sau branza de vaci. La un moment dat, Bufnita (din poza de jos) s-a imbolnavit foarte rau si am bocit doua zile pana s-a facut bine. Nu am tinut niciodata puiutii in apartament mai mult de o luna pentru ca stiam ca sunt mai fericiti la curte. Si acum sunt fericiti: gainusele fac ou, iar cocosii "cucurigu" :)
Aceasta este Bufnita cand avea 2 zile.
Aici s-a intalnit Pinguinul (care crescuse) cu noul meu "bebelus", Bufnita :)
Cei doi puiuti: Bufnita si Norisor. Iarba nu era foarte mare, dar erau ei prea mici :)
Norisor dupa ce a mai crescut. Tocmai ce ma trezisem si l-am luat in brate sa-l pup :)
Aici a crescut si Bufnita.
In poza aceasta e sora Pinguinului, Roscatica :)
Voi aveti sau ati avut animalute in casa?
