Dragi ingerasi, Revelionul ne-a "prins" tot in Hikkaduwa :) Managerul hotelului in care am fost cazati, Mihindu, ne-a facut surpriza si ne-a trimis invitatie la masa de Revelion tuturor celor care eram cazati in hotelul sau. Totul din partea casei! Noroc ca invitatia a venit cu vreo doua zile inainte de 31 decembrie si nu apucasem sa ne facem rezervare in alta parte.
De Revelion aceasta a fost "rochia mea de seara" :) Am stat pana pe la 10 seara, apoi am plecat intr-un club pe plaja.
Pe 31 decembrie ma relaxam in hamacul din curtea hotelului. Cred ca mancasem prea mult la cina :)
Am ajuns deja la clubul/barul de pe plaja. Ca peste tot, era si multa politie, dar de data aceasta erau mai relaxati si l-am convins pe unul dintre ei sa faca o poza cu mine.
Artificiile de la miezul noptii.
Prietenii nostri localnici care lucrau in barul respectiv.
Cu multa muzica si voie buna a trecut si Revelionul, iar spre dimineata am plecat in camera noastra de hotel.
Ne-am trezit pe la pranz si asta era privelistea atunci cand am iesit pe balcon. Frumos 1 ianuarie :)
Dupa amiaza oceanul era ceva mai agitat.
Masa de 1 ianuarie. Sotul meu a mancat ciudateniile astea, eu am mancat peste.
Priveliste de la restaurantul la care mancam.
Mai spre seara cerul a capatat o culoare tare ciudata.
Seara pe plaja.
Un alt restaurant care ne-a placut, dar acesta nu era cu vedere la ocean.
Va era dor de gecko din camera mea? :)
In barul unde ne faceam "veacul", impreuna cu patronul localului pe care vi l-am mai aratat intr-o poza. De aici plecam pe jos pana la hotel pentru ca era aproape. Puteam sa mergem pe strada sau pe plaja. Pe strada imi era putin frica, dar pe plaja imi era si mai frica pentru ca erau foarte multi crabi care se miscau in toate directiile si te puteau musca de picioare. Cu toate astea, m-am riscat de fiecare data :) Tot in barul acesta ne-am imprietenit cu niste nemti si cu niste austrieci. Nici picior de roman prin zona :(
Prietenul nostru de la celalalt bar isi calculeaza stocurile. De fiecare data cand ajungeam pe acolo, adica aproape in fiecare seara :) ne facea cinste cu suc, cu bere, ne arata locuri in care puteai sa mananci ieftin si bine, etc.
O pictura realizata de catre unul dintre prietenii patronului. Mie mi s-a parut foarte interesanta.
Zilele au trecut si a venit momentul sa plecam spre Negombo.
La plecare, oceanul era parca mai frumos ca niciodata. Eram bucuroasa ca voi pleca spre casa si voi manca o ciorba, dar eram trista ca parasesc Hikkaduwa. Ma simtisem extraordinar de bine. Nu mi-au lipsit sarmalele sau piftia de Revelion. Spre deosebire de Austria sau alte tari europene, in Sri Lanka era totul deschis de Revelion (magazine, baruri, restaurante, s.a.m.d.).
Niste lilieci, dar nu la fel de mari ca cei din Bali.
Prin localitatile din drumul nostru catre Negombo.
Pescari.
Am ajuns in Negombo. Ne alesesem acest oras pentru ca era mai aproape de aeroport. Negombo e un fel de Otopeni de-al nostru :) Si la noi scrie pe bilet ca mergi pana in Bucuresti, dar de fapt, mergi pana in Otopeni :) Orasul nu m-a impresionat cu nimic. Ne-am plimbat prin imprejurimi, am fost sa mancam, dar nu ni s-a parut nimic spectaculos. Seara ne-am retras in camera si aici nu mai aveam gecko, aveam un gandac imens pe draperie :) Am "scuturat" noi draperia, dar gandacul n-a vrut sa cada nici in ruptul capului. Nu puteam sa ajungem la el cu nimic pentru ca eram intr-o camera foarte inalta si gandacul era "lipit" in partea de sus a draperiei. Dupa vreo 30 de minute de incercari, am lasat-o balta, dar ii regretam pe gecko aia multi de pe tavan :) Nu stiu de ce, dar in noaptea aia n-am putut sa dorm mai deloc, asa ca am stat pe internet. Pe la 3 dimineata ce credeti? Gandacul nostru a inceput sa zboare prin camera. Bineinteles ca m-am panicat si l-am trezit pe sotul meu sa-l prinda. Gandaci chiar nu-mi doresc in camera :) Am rezolvat-o si pe asta si spre ziua am adormit si eu. Ne-am trezit, am mancat si am plecat spre aeroport.
Am zburat pana in Sharjah, am asteptat cateva ore si am luat avionul spre Istanbul. Am ajuns in aeroportul Sabiha, am luat un taxi catre aeroportul Ataturk pentru ca de pe Ataturk aveam avionul catre Bucuresti. Iar taxi, iar 100 de euro :) Am ajuns in Ataturk pe la miezul noptii, ne-am invartit pe-acolo si spre dimineata ni s-a facut somn. Am uitat sa va spun ca aveam de asteptat avionul pana pe la 8 dimineata. Eu am rezistat ce-am rezistat sa nu dorm, insa tot m-a luat somnul. De obicei, sotul meu doarme linistit pentru ca eu nu dorm. De data aceasta am adormit amandoi si ne-am trezit cu jumatate de ora inainte sa plece avionul. Am alergat disperati catre poarta de imbarcare, dar nu mai era nimeni. Am intrebat pe-acolo si ne-au spus sa mergem la nu stiu ce ghiseu la etajul X. Am incercat sa le explic ca pierd avionul daca ma mai duc pe la nu stiu ce etaje. Nu le-a pasat. Ne-am dus in fuga spre ghiseul cu pricina. Acolo ce sa vezi? Coada :) Eram nervoasa, obosita si i-am spus sotului meu ca ies la o tigara. Am iesit la o tigara pentru ca nu se fumeaza in aeroport si am revenit la minunatul ghiseu. Cand ajung acolo, ia-l pe sotul meu de unde nu-i! Primise informatiile de care avea nevoie si se dusese dupa mine la locul de fumat, doar ca erau mai multe locuri de fumat :) Dupa nenumarate drumuri pe la locurile de fumat m-am vazut singura, fara pasaport, fara bani, telefonul nu mai avea baterie. Eram disperata deja! Singura solutie a fost sa ma duc la Serviciul Clienti si sa-mi anunt sotul prin difuzor unde sunt si sa vina repede sa ma ia. Am rezolvat-o si pe asta, ne-am regasit, dar acum ce facem? Bagajele noastre cred ca au plecat cu avionul de dimineata, noi tinuseram banii pe card, nici nu mai stiam daca aveam bani sa cumparam alte bilete. Daca n-aveam bani, clar nici nu ne puteam lua o camera la hotel. Era sambata, deci nici nu ar fi putut cineva sa ne puna niste bani pe card. Cu inima stransa am mers la un alt ghiseu si o doamna draguta si ne-a dat alte bilete pentru zborul de dupa amiaza. Slava Domnului ca mai aveam si bani pe card :) Dupa ce ne-am vazut cu biletele in mana, ne-am mai linistit, cu toate ca nu stiam ce e cu bagajele noastre. Nu-mi era de haine sau de altceva, ci de suveniruri si de cele peste 12 kilograme de condimente pe care le cumparasem din Sri Lanka.
Pana la urma, totul a decurs bine, iar pe al doilea avion nu l-am mai ratat :), am aterizat pe Otopeni si ne-am recuperat bagajele :) Data viitoare cand va trebui sa zbor cu Turkish Airlines ma voi gandi de doua ori inainte sa-mi cumpar bilet. Totusi, sper ca a fost un incident singular. Acum mi se pare amuzant, dar atunci imi venea sa urlu de nervi :)
Voi ce experiente neobisnuite/amuzante aveti din calatorii?
