luni, 25 iunie 2012

Ati simtit vreodata ca lumea se prabuseste?

Poate parea ciudat, dar cred ca fiecare dintre noi a trecut printr-un moment de rascruce al vietii. Acel moment in care tot ceea ce ai crezut, tot ceea ai visat se darama intr-o clipa? Odata cu acel moment se duce si optimismul nostru, se duc si toate visele noastre frumoase...Totul in jurul tau se darama si nu raman decat niste "ruine" si o durere imensa :( 90% din viata mea mea am fost fericita si nu prea m-am gandit la oamenii care ajung la limita disperarii. Unii ajung asa pentru ca isi pierd averea, altii pentru ca isi pierd copilul sau sotul/sotia... altii doar pentru ca isi dau seama ca visele lor sunt doar niste iluzii :( Nu pot compara nicio durere: nu am pierdut un copil, dar cred ca e cumplit, inca o mai am pe mama, ceea ce e minunat, dar cred ca atunci cand renunti la visele tale (chiar si pentru o clipa), e cumplit :( Asa cum spuneam si in alte postari, mi-as dori sa fim mai buni, mai toleranti unii cu ceilalti. In acest moment nu-mi vine in minte decat postarea mea "sa ne amintim sa mirosim trandafirii". Ma intreb uneori daca suntem subjugati 100% "imperiului banului". M-ar durea enorm sa aflu ca suntem :( In acel moment, toata lumea mea s-ar prabusi, toate visele mele s-ar narui. Nu va inchipuiti ca traiesc intr-un "palat de cristal", insa as suferi enorm daca nu ar mai exista bunatate si toleranta in lumea asta. Desi nu cred in lumea extraterestra, as vrea sa fac parte din lumea lor. 
Cel mai mult ma doare faptul ca atunci cand esti bun, esti luat de prost :( Mi-as dori ca banii sa dispara din lumea asta, la fel si masinile scumpe, si tot ceea ce e din lumea "high live".  Nu am o problema cu "vedetele" care ne intoxica cu viata lor, ma doare atunci cand vad un om normal, frustrat ca nu a ajuns la acel "nivel" :(
Asa cum va spuneam si pe pagina de Facebook, in seara aceasta am cunoscut un alt ingeras: nu am cuvinte sa ma exprim...Dupa ce ca eu am intarziat cu premiul ei 100 de ani (e vorba despre una dintre castigatoarele de la primul meu concurs pe blog), tot ea a fost o draguta. A venit cu fetita ei, Ana Maria (sper sa nu fi spus un nume aiurea), le-am vazut pentru 2 minute si m-am incarcat cu o energie pozitiva de numa' numa'. Ingerasul se numeste Valentina, o scumpete de fata! Eu i-as spune o fetita care are o alta fetita :) Spre deosebire de Valentina, fetita ei e foarte comunicativa (Valentina e foarte comunicativa, insa nu atat de indrazneata), la plecare am pupat-o pe "mamica" si Ana Maria mi-a spus: "Pe mine nu ma pupi?" :) Vali (nu-mi place sa-i spun tot numele, imi plac alinturile) nu m-a intrebat niciodata de premiu, ii mai spuneam eu din cand in cand in ce stadiu e :). Am comandat pe net (nu voi da numele firmei) si mi-au tot incurcat comenzile. Pana la urma, am cumparat de la un magazin de parfumuri :) Am primit si un frumos cadou, dar nu va spun ce si nici nu ma mai intalnesc cu vreun ingeras pana nu trece ziua mea.
Voi, ingerasilor "ting ting", intelegeti ca ador sa ofer si sa primesc cadouri, insa nu vreau sa-mi cumparati nimic, cel mai frumos premiu pentru mine e faptul ca ma cititi.
Asta a fost o paranteza ca sa mai "indulcesc" dezamagirea primelor mele fraze. Lasand gluma la o parte, ma bucur ca visele mele inca nu se prabusesc. 
Voi, ingerasilor ma determinati sa nu renunt la blog. Asa cum am mai spus, sunteti niste oameni minunati si va multumesc ca sunteti alaturi de mine!
Asa cum imi place sa spun: "incearca sa fii un om de valoare si nu neaparat de succes".