Stiu ca suna a stereotip, dar in orice lucru rau exista si ceva bun. M-am gandit zile, saptamani si luni daca sa va spun ca am luptat si eu cu cancerul si am invins. Poate nu as fi spus acest lucru daca nu mi-as fi dorit sa stiti ca nu exista boala care sa ne puna la pamant. Viata noastra se termina doar atunci cand uitam sa mai traim!
Nu vreau sa fac reclama clinicii la care m-am operat pentru ca nu doresc nici dusmanilor sa se imbolnaveasca, dar oricand pot sa dau detalii pe privat unei persoane care nevoie de informatii despre clinica. Nici nu stiu cu ce sa incep: a fost un soc sa primesc o asemenea veste proasta. Am "fiert" in suc propriu, am negat ca as putea sa am cancer, am fugit de oameni, dar dupa ceva timp, am acceptat ceea ce se intampla si le-am spus prietenilor apropiati, sotului, mamei. N-a fost usor, mai ales ca ei isi faceau mai multe griji decat imi faceam eu. Oamenii care chiar tin la mine au ramas socati de veste. Era chiar tare ca-i consolam tot eu pe ei :) Sunt multi oameni care mi-au fost alaturi, dar cei care mi-au suportat toate tacanelile de blonda au fost: sotul meu, Elful si Alina. Nici macar eu nu m-as fi suportat :) Stiu ca v-am facut viata un calvar, dar un pacat recunoscut e pe jumatate iertat :) Eu am avut mereu taria sa spun ca nu am vazut "drac mort si rata inecata". Poate e doar faptul ca optimismul si simtul umorului m-au ajutat. Nici nu stiu bine de ce postez asa ceva :( Poate doar ca vreau sa va transmit ca "nu mor caii cand vor cainii" :)
Revenind la un ton mai optimist, astazi e ziua sotului meu si-i doresc multa sanatate si sa i se implineasca toate visele frumoase!
Pana sa ma apuc de scris postarea, aveam 10000 de ganduri care au disparut imediat ce m-am apucat de scris :( De-aia am primit reportofon de ziua mea: gandesc mai repede decat pot sa tastez :)
Pupici si multe zambete!
PS: Dedicatie pentru voi: https://www.youtube.com/watch?v=CfQ2MbnkbYA
