sâmbătă, 13 octombrie 2012

Ziua Internationala a Animalelor

Dragi ingerasi, multi dintre voi stiu ca pe 4 octombrie se sarbatoreste Ziua Internationala a Animalelor. Aceasta postare trebuia sa apara pe blog acum ceva vreme, insa din motive independente de mine...o public astazi. Intre timp, a trecut si Ziua Internationala a Zambetului (5 octombrie) si, da, am motive sa zambesc: pentru ca sunt bine, pentru ca am un sot care ma iubeste si va am pe voi, ingerasii mei ting ting.

Revenind la animalute, Gabita a creat un banner foarte frumos pentru aceasta zi speciala. Multumim mult, Gabita!


Atunci cand spun "animalute" ma gandesc si la animalutele care sunt fericite ca au un stapan, dar ma gandesc si la animalutele oropsite :(  Eu cred ca orice animalut e frumos si merita sa fie iubit. Din pacate, nu toata lumea gandeste la fel, insa am o prietena foarte buna care de peste 4 ani isi dedica fiecare clipa a vietii ei pentru a salva animalutele abandonate, ranite, flamande, s.a.m.d. Numele ei este Carmen si, de cand am cunoscut-o, am fost profund impresionata cu cata dragoste are grija de animale, cate sacrificii face pentru a le duce la veterinar, pentru a le asigura hrana, pentru a le gasi stapani iubitori, etc. Nu are nici cel mai mic regret ca isi cheltuieste toata pensia pe hrana animalutelor si pe "vizite" la veterinar. Practic, salveaza catei si pisici bolnavi, ii trateaza, ii vaccineaza si le cauta un stapan care sa-i iubeasca. Nu cred ca am mai vazut pe cineva atat de dedicat unei cauze! Recunosc sincer ca nu as fi in stare de atatea sacrificii, desi iubesc foarte mult animalutele. Sunt multe asociatii create in scopul salvarii animalelor: unele chiar fac ceva in privinta asta, altele au alte scopuri. Carmen a ales sa faca acest lucru pe cont propriu si nu pot decat sa o felicit pentru aceasta initiativa.
Sa va arat si niste poze :)

Ea e Carmen: il ingrijeste pe John Doe. John Doe e un catel lovit, batut si lasat in sant sa moara de frig :( O batrana l-a vazut si i-a spus lui Carmen despre el (stiind ca ea se ocupa de salvarea animalutelor). Carmen l-a dus la veterinar si apoi acasa unde l-a ingrijit. Ulterior, a fost adoptat, dar, din nefericire, ranile au fost prea profunde :( Ultimele luni din viata si le-a petrecut cu un stapan care l-a iubit si l-a ingrijit si a murit inconjurat de oameni :( Stiu ca e o poveste trista, insa nu toate povestile cateilor salvati de Carmen sunt triste. Majoritatea cateilor si pisicilor salvati de Carmen duc o viata fericita alaturi de niste stapani care ii ingrijesc si ii iubesc.

Carmen inconjurata de catei.




Toti cateii o iubesc. Am observat ca majoritatea cateilor salvati sunt mai afectuosi decat cei pe care ii avem ca pet.

De ce am scris despre Carmen? Pentru ca este un exemplu pentru noi toti si pentru ca apreciez efortul pe care il depune pentru a salva niste sufletele nevinovate. Nu zic sa ne sacrificam cu totii, dar imi doresc sa nu mai vad oameni pe strada care dau cu piciorul intr-un caine sau intr-o pisica fara niciun motiv, doar din rautate. Imi doresc sa fim mai buni cu noi, dar si cu animalutele. Cum spunea Mihai Constantinescu: "iubiti si cainii vagabonzi".


Si ca sa nu incheiem intr-o nota trista, sa va povestesc ce am facut eu acum cativa ani :) Fiind o mare fana a desenelor animate frumoase, am descoperit seria de desene animate "Balto". In "Balto" apare un gascan tare simpatic, pe nume Boris si eu il ador. Mama mea locuieste la curte, dar are in gospodarie doar gaini si catei. Ce m-am gandit eu? Ii cumpar doua gaste de la Giurgiu, le tin putin la mine si apoi le duc la mama in Moldova :) Zis si facut! Imi cumpara matusa mea 2 pui de gasca, ma duc la Giurgiu, ii iau si aduc in apartamentul meu. Puii de gasca erau cam mari, adica fiecare avea intre 1 si 2 kilograme. Inainte avusesem puiuti de gaina in casa si ma gandeam ca si acestia vor fi la fel de simpatici. Nu m-am inselat: erau tare dragalasi, dar mi-au murdarit gresia din balcon de a trebuit sa curat 2 saptamani la ea :) In afara de asta, erau foarte fricosi. M-am gandit ca le place apa si ce mi-a trecut mie prin cap in seara in care i-am tinut la mine? Am umplut cada cu apa si i-am dus sa se balaceasca :) Erau atat de fricosi, incat atunci cand intram in baie nici macar nu mai voiau sa se balaceasca. Eu am zis ca erau pudici :) Vazand ca nu ma inteleg cu ei cum ma intelesesem cu puii de gaina, il rog pe sotul meu sa-i duca la mama a doua zi. Nu avea sens sa-i chinuiesc eu in apartament. Le pregateste sotul meu o cutie mare cu multe gauri sa poata respira, le pune un vas cu apa, unul cu mancare si porneste la drum. Un drum de 500 de kilometri :) Pentru ca eu iubesc atat de mult gastele, i-am spus ca nu poate pleca cu ele fara sa treaca si pe la mine pe la birou sa-mi iau "la revedere" :) Le-am vazut, m-am panicat ca nu au aer gastele, ca mor la un drum atat de lung daca nu are nimeni grija de ele, dar, cum nu puteam sa-mi iau liber de la job, l-am lasat pe sotul meu sa se descurce cu gastele pana la destinatia finala. Gastele au ajuns cu bine la mama, desi masina noastra arata si mirosea ca un cotet de pasari   :) Mama le-a creat un loc special, inclusiv o cadita mare cu apa in tarcul lor ca sa se balaceasca in voie. Le pusesem numele de Boris si Katiusa, crezand ca sunt pereche: un mascul si o femela. Timp de 1 an de zile o tot intrebam pe mama la telefon daca n-a facut Katiusa ou. Dupa vreun an ne-am dat seama ca gasca mea era Katius si nu avea cum sa faca oua :) Si uite asa, gascanii mei au trait fericiti la mama, dar mie nu mi-a mai trebuit sa-mi cumpar alte gaste :)

Sper ca v-a placut postarea mea si va invit sa vedeti si ce au pregatit fetele cu care am colaborat:



Voi ce animalute aveti pe-acasa? Ce experiente aveti legate de animalute?

12 comentarii:

  1. allinoneblogbyannemarye13 octombrie 2012, 18:52

    super postare,si dumnezeu sa ii dea sanatate,si sa o rasplateasca pe prietena ta,care are un suflet atat de nobil,si o grija atat de mare si pt micile necuvantatoare :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Saracutu :-< Oare de ce unii oameni se comporta ca animalele?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur ca mai sunt persoane care sa implica pentru necuvantatoare..multa sanatate ii dorim, sa poata salva cat mai multe animalute:) Cat despre Balto, sa stii ca am scos desenele, isa nu am apucat inca sa-l vad..de Craciun sigur ii vad:D Ma bucur ca te-ai hotarat sa postezi ting ting, mi-a placut mult patania ta cu bobocii:D pupici multi:*

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitari prietenei tale pentru munca depusa.Mai rar asa oameni. Mi-a placut tare mult patania ta cu bobocii de gasca:)))Foarte tare!!!Mai ai din astea?:)):*:*

    RăspundețiȘtergere
  5. Povestea lui Carmen e impresionanta, nu multe persoane sunt atat dedicate unei cauze de acest gen. 
    Stiam povestea de la tine si tot m-a amuzat cand am citit... si uite ca le-a placut si fetelor.  Ma bucur ca am gasit inca o persoana care iubeste pasarile sa mai povestim :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Iti multumesc in numele prietenei mele, Carme. Merita toate laudele. Pupici, Ana-Maria!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cristina, din pacate, uneori oamenii se comporta mai urat decat un animal de prada :(

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumim, ting ting! Eu tin foarte mult la Carmen si apreciez eforturile pe care le face pentru aceste sufletele. Sa-mi spui daca ti-a placut Balto (sunt 3). Pupici multi.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ancuta, eu n-am cuvinte sa exprim ceea ce simt pentru ceea ce face Carmen...PS: Vrei sa vorbesc pe blog doar despre pasari? :))) Pupici.

    RăspundețiȘtergere
  10. Cris, Carmen e o persoana deosebita, cu un suflet mare. PS: Noi si inaripatele :) Stiu ca ti-am povestit despre Borisii mei :) e mai funny povestita face to face :)

    RăspundețiȘtergere
  11. ce postare frumoasa:*

    RăspundețiȘtergere