sâmbătă, 28 aprilie 2012

Bali - Insula Paradisului episodul 1

Acum cativa ani am facut prima mea calatorie in Asia. Intamplator sau nu, prima tara din Asia pe care am ales s-o vizitez a fost Indonezia. Mai exact, Insula Bali. Citisem foarte mult pe forumuri despre Bali si toata lumea vorbea despre aceasta insula ca fiind Raiul pe Pamant. Ulterior, aveam sa constat ca aveau dreptate. Am studiat ofertele de avion, am cautat cazare pe internet, i-am prezentat sotului meu unde m-am gandit sa mergem si a fost foarte incantat de idee. Ne-am hotarat sa plecam la sfarsitul lunii septembrie. Dupa ce am citit despre clima de-acolo, am ajuns la concluzia ca perioada septembrie - noiembrie e ideala pentru a vizita Bali. Ne-am cumparat biletele de avion din timp, mai exact cu vreo 6 luni inainte :) Citisem pe internet ca cei de la Qatar Airways au preturi mult mai bune daca iti cumperi biletul din timp. Noi nu prea ne cumparam excursii de la agentiile de turism, preferam sa ne organizam timpul asa cum dorim, sa ne stabilim singuri obiectivele de vizitat si sa nu depindem de nimeni. Problema era ca in perioada aceea Qatar nu avea zboruri din Bucuresti, asa ca ne-am luat bilete de avion Bucuresti-Istanbul de la Tarom si apoi Istanbul - Denpasar de la Qatar. Plecarea din Bucuresti a fost dimineata foarte devreme ceea ce nu m-a prea incantat. Ne-am facut bagajele cu o seara inainte, ca de obicei, pe ultima suta de metri :) si asteptam cu nerabdare momentul plecarii. S-a facut dimineata si am plecat spre aeroport cu gandul ca va fi cea mai frumoasa vacanta de pana atunci. Zborul pana la Istanbul a fost relativ scurt, o ora si ceva, insa pana la ora imbarcarii din Istanbul era  destul de asteptat. Asta a fost bine pentru ca oricum a trebuit sa stam la coada pentru viza de Turcia. Pe vremea aceea inca era nevoie de viza. Nu am fi avut nevoie de viza doar daca am fi ramas in interiorul aeroportului, insa, eu fiind o fumatoare inraita, aveam nevoie sa ies din aeroport pentru a fuma (in aeroport nu era niciun spatiu pentru fumatori). Orele de asteptare au trecut relativ repede si ne-am imbarcat catre Qatar. Fiind o distanta foarte mare, zborul nostru avea escala in Qatar. Dupa 4 ore de zbor am ajuns in Qatar si deja mi se parea ca e o alta lume. Slava Domnului ca aici existau camere de fumat. Nu de alta, dar aveam de asteptat vreo 8 ore, nu stiu exact cate pentru ca eram deja zapacita cu diferenta de fus orar. Cand am ajuns in Qatar era noapte, insa o caldura insuportabila. In momentul in care am iesit din avion  am transpirat instant. Cred ca erau peste 40 de grade Celsius sau asa mi se parea mie. Bineinteles, noi eram imbracati destul de gros, ca pentru un sfarsit de septembrie in Romania: pantofi, blugi, gheaca, etc. Norocul nostru a fost ca in interiorul aeroportului era racoare. Orele de asteptare le-am petrecut prin duty free-uri, cafenele si camerele de fumat. Pana sa ajung in Qatar nu vazusem atat de mult lux: bijuterii superbe, produse cosmetice, haine, pantofi si genti dintre cele mai exclusiviste. Era Raiul pentru orice femeie. Parfumul imbietor din magazine contrasta cu duhoarea din camerele de fumat, unde fumul era atat de dens, incat puteai sa-l "tai cu cutitul". In sfarsit, a venit si momentul imbarcarii spre Denpasar. Zborul din Qatar spre Denpasar mi s-a parut crunt. In primul rand, pentru ca nu puteam sa fumez si simteam ca turbez. M-am chinuit cu plasturi, am baut un whiskey, m-am uitat la film, am ascultat muzica, insa gandul meu era doar la tigari :) A fost un zbor lung, de 14 ore. La un moment dat ni se umflasera si picioarele, iar de dormit nu prea se putea, desi avionul era imens. In schimb, serviciile celor de la Qatar au fost ireprosabile. Desi nu eram la business class, s-au comportat exemplar. Pe durata zborului am avut 3 mese si bauturi racoritoare, alcoolice sau cafea, ori de cate ori doream. Partea frumoasa a acestui zbor a fost privelistea. In Kuala Lumpur, avionul a mai oprit aproximativ o ora pentru a alimenta, timp in care nu aveai voie sa cobori din avion. Alt chin pentru mine :) Desi eram aproape turbata cu tot cu plasturii mei cu nicotina, zborul intre Kuala Lumpur si Denpasar a fost superb din perspectiva a ceea ce puteam sa admir. Imi pare rau ca nu am reusit sa imortalizez nici macar o imagine :(  In momentul in care am ajuns in Denpasar, primul meu gand era sa gasesc un loc pentru fumat. Ne-am luat bagajele si ne-am indreptat spre zona in care se eliberau vizele. Spre norocul meu, in zona am gasit si o camera pentru fumat. Mi-am aprins o tigara si imediat dupa primul fum m-a luat cu ameteli. Trecusera mai bine de 15 ore de cand nu fumasem. Am mai tras un fum si am stins-o. La ghiseele pentru eliberarea vizelor erau niste cozi imense. In acelasi timp cu noi mai aterizasera cateva avioane cu turisti. Dupa vreo ora am reusit sa luam viza si am iesit din aeroport. Viza se putea lua si din Romania, insa presupunea sa depui o gramada de acte si sa platesti dublu. Viza luata de pe aeroport a insemnat doar completarea unui formular si o stampila pe pasaport. In fata aeroportului era plin de taxiuri si dupa indelungi negocieri ne-am urcat intr-una dintre masini. Trebuia sa ajungem in Sanur, unde aveam cazare pentru primele nopti. Am fost socata sa vad ce trafic era la ei. Erau atat de multe scutere si toti circulau atat de haotic, incat totul semana cu traficul prezentat in anumite filmulete funny de pe internet. Sa nu mai spun ca au si volanul pe dreapta :) Ajunsi la hotel, am avut surpriza sa vedem ca arata mult mai bine decat in poze: avea o piscina superba si era "populat" de o vegetatie exotica. Prima seara am petrecut-o in compania ospatarului. Eram curiosi sa aflam cum traiesc ei, ce mentalitate au, care sunt principiile lor de viata, ce ar fi important de vazut in Bali si cum putem ajunge in locurile respective. Imi pare rau ca nu-mi mai amintesc numele ospatarului, insa conversatia cu el a fost fascinanta. Pe la ora 1 noaptea ne-am retras in camera noastra sa ne odihnim. Desi eram dupa un drum de aproape 2 zile, atunci cand am ajuns in Bali, ne-a trecut oboseala instant. In prima noapte nu am reusit sa ne odihnim mai din cauza diferentei de fus orar (+6 ore). La ora 5 dimineata eram deja in picioare. Ne-am mai invartit noi prin camera ce ne-am invartit, dar la 6 eram deja pe terasa sa luam micul dejun. Doamna care pregatea micul dejun abia sosise pentru ca micul dejun se servea dupa 7, insa a fost o draguta si ne-a preparat micul dejun mai repede. Peisajul era superb, se auzeau cantand niste pasari, veveritele umblau prin copaci, totul era ca intr-un basm. Da, ajunseseram in Paradis. A fost una dintre cele mai frumoase dimineti pe care le-am avut, dar mai multe va spun zilele urmatoare :) 
Hotelul din Sanur in prima noastra noapte in Bali si apoi a doua zi  dimineata la micul dejun

















vineri, 27 aprilie 2012

Motto-ul zilei

Viata e ceva ce ti se intampla atunci cand nu poti sa dormi. – Fran Lebowitz

Melodia zilei

Daca tot e primavara si v-am vorbit despre iubire, va invit sa ascultati Holograf - Primavara incepe cu tine

Iubirea este cel mai pretios diamant

Pentru orice barbat indragostit femeia de langa el reprezinta cel mai pretios diamant. Cu siguranta, un barbat indragostit va face tot posibilul sa-i ofere femeii de langa el cel mai frumos inel de logodna. In antichitate, inelul de logodna cu diamant simboliza longevitatea fidelitatii conjugale, fiind, totodata oglinda statutului financiar al cuplului. Atat inelele de logodna, cat si verighetele simbolizeaza infinitul prin forma lor rotunda. Un cerc perfect, neintrerupt, fara inceput si fara sfarsit este simbolul iubirii eterne. Anticii credeau ca prin inelarul mainii stangi trece o vena care duce direct la inima, numita "vena amoris". De aceea, si astazi inelul de logodna si mai apoi, verigheta se poarta pe mana stanga. In societatea contemporana, oamenii au uitat valoarea spirituala si simbolul acestor "accesorii". Fiecare fata, in copilaria sa se viseaza ori printesa, ori mireasa. Daca se poate, si una si alta in acelasi timp :) Cu timpul, fetita creste, descopera lumea, constientizeaza ca nu toti baietii sunt "printi" si visul ei din copilarie ramane ascuns undeva in subconstient. Cati dintre noi n-au fost dezamagiti in dragoste macar o data? Important e sa nu-ti pierzi speranta si sa reusesti sa vezi iubirea atunci cand e langa tine. Nu stiu cine a spus ca "trebuie sa saruti multi broscoi pana sa intalnesti printul", insa avea mare dreptate. Din experienta, pot spune ca prima dragoste n-a fost si ultima, dar actuala sper sa fie si ultima :) Dupa ani de ratacire printr-un "lac plin de broaste", la 24 de ani mi-am gasit "printul". Pana sa-l cunosc pe actualul meu sot, aveam senzatia ca iubirea nu mai exista, cel putin, nu pentru mine. Toti cei din jur imi pareau atat de fericiti, numai eu eram nefericita. Colac peste pupaza, de fiecare data cand ma intalneam cu vreo matusa mai in varsta, aparea eterna intrebare: "Esti maritata? Da' tu cand te mariti, mama? Eu la varsta ta aveam si doi copii" :) Nu puteam sa-i explic sau nu intelegea ca lucrurile s-au mai schimbat, societatea a evoluat, inelele de logodna si verighetele nu se mai confectioneaza din elemente vegetale, piele sau fier si nici nu mai porti un inel de logodna sau te casatoresti doar ca sa "fii in rand cu lumea". Eu am asteptat acea iubire intensa si profunda si, intr-o zi a rasarit soarele si pe strada mea :) Intr-o frumoasa zi de toamna, in prima mea zi de munca la noul job l-am intalnit pe "EL". Ne-am placut din prima clipa, am ajuns sa ne cunoastem si in cateva saptamani eram topiti unul dupa celalalt. In cateva luni ne-am mutat impreuna, iar la nici un an a venit si un superb inel de logodna, nu intr-o cutiuta rosie, cum v-ati fi imaginat, ci la cafeaua de dimineata, asezat frumos pe farfuria cestii cu cafea. Desi eram adormita, la vederea inelului m-am trezit brusc fara sa sorb nicio inghititura din cafeaua preparata de iubitul meu :) N-am asteptat nicio intrebare si in loc de "buna dimineata" am zis "da". La nici o saptamana dupa aceasta frumoasa dimineata, facuseram deja rezervarea la restaurant. Au urmat cateva luni in care ne-am agitat amandoi cu pregatirile: alege meniul, alege rochia, cauta verighete, alege invitatiile si tot asa. Au fost niste luni epuizante, dar frumoase. Ne-am organizat singuri nunta si, spre surprinderea noastra, a iesit foarte bine. Nunta a avut loc intr-un club-restaurant, fara sa respectam anumite conventii sociale. Ne-am dorit ca ziua respectiva sa fie cea mai frumoasa zi din viata noastra si nu ne-a pasat de nimic altceva. Din categoria nerespectarii traditiei a fost si primul nostru dans: nu vals precum toti mirii, ci Holograf - "Ti-am dat un inel". Au trecut ceva ani de atunci si pot spune ca ne iubim mai mult decat in prima zi si suntem mandri de povestea noastra si de cele doua verighete, pe care nu le scoatem niciodata de pe deget. Verighetele noastre arata cam asa: a mea cu diamant si a lui, fara :) PS: Dupa cinci ani de casnicie inca suntem in luna de miere si speram sa fie asa macar pana la nunta de argint ca sa ne mai cumparam un set de verighete :P
Sursa foto: http://www.diamante.ro/

joi, 26 aprilie 2012